Cine sunt Eu?

 "Nu sunt ce par a fi-
   Nu sunt
   Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!...
   Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,
   Sau prea curand,
   Sau poate prea tarziu...
   M-am resemnat,ca orice bun crestin,
   Si n-am ramas decat... Cel care sunt!"
                                                        Ion Minulescu




  Cine sunt Eu? - Femeie.Femeie nebuna,care ratacesc noptile prin ganduri si vise,doar pentru a regasi drumul eului.Povara eului mi-e suficienta,nu mai am nevoie de nimic.
  Cine sunt eu? -Femeie.Femeie,un nume care il port cu deosebita mandrie.Imi place cum suna si imi place sa-mi traiesc numele din plin.Numele de Femeie si numele Victoria,nume de invingatoare,simt ca ma caracterizeaza suta la suta,si ma simt obligata sa nu-l tradez,e pacat sa ratez,purtand nume de victorie.Nu pot sa cred ca voi ajunge la 50 de ani,si nu voi realiza macar jumatate din ce imi doresc,si sincer daca as ajunge la aceasta varsta si nu as avea nimic,m-as simti cel mai ratat om,si pur si simplu m-as sinucide,ca nu as suporta povara propriei esuari.


  "Ce ai vrea sa te faci cand o sa fii mare?" - o intrebare ce in copilarie ne este adresata de parinti,bunici,rude sau de alti prieteni ai familiei.Si aici deja fiecare copil cu imaginatia sa,tin minte bine ca sora mea in fiecare zi isi dorea ceva nou,azi vroia sa fie doctor,maine pianist,poimaine cosmonaut ,ea era asa,un pic mai baietoasa de fire,Eu insa,mi-e si rusine sa spun,intotdeauna spuneam ca vreau sa fiu femeie casnica,ca o sa ma marit cu un francez si sigur ca o sa traiesc in Franta,si toti radeau,ca eu nu voiam sa devin nimic,scopul meu era sa fiu casnica,dar sa traiesc in Paris.Straniu sau nu,si acum vreau sa vad Parisul,insa nu vreau un barbat francez si nici sa fiu femeie casnica.In sinea ei,cred ca mama,intotdeauna a sperat ca o sa cresc si o sa-mi schimb parerile,paradoxal sau nu,mi le-am schimbat.


   Acum,fiind deja destul de matura,ma intreb : oare de ce nu am vrut sa devin cineva cand eram mica?De ce imi doream sa fiu casnica? De ce nu eram ca toti copiii,sa spun ca vreau sa fiu vanzatoare,doctorita,sau orice altceva?De ce visez Parisul de la 3 ani? - Probabil eram visatoare de mica,visatoare si pe neintelesul tuturor.Din ce imi amintesc,pot sa spun ca eram cam rafinata de mica,cochetam cu oglinda in fiecare zi,imi parea ca sunt frumoasa,incaltam pantofii mamei si imi placea sa ma fac mare doamna,pan intr-o zi cand am rupt tocul la pantofi si i-am ascuns in dulap,m-am facut ca nu stiu nimic,cand i-a gasit mama mai tarziu.Asa mai feminina de mica,cum eram,faceam nebunii cu duiumul.Eram un copil simplu,insa dificil,era tare incapatana de mica,mi-amintesc ca cand mergeam cu sora pe drum,daca nu imi dadea mana,ma opream din mers si nu ma mai miscam pana nu ma lua iar de mana.Eram dificila si imi placea sa fiu autoritara,poate am ramas asa si acum,poate putin mai complicata.


   Adesea sunt judecata,de sora de mama si poate din unii din prieteni,refuz sa ascult critici la adresa mea,nu ca as fi o exceptie,dar straile pe care le-am avut,nu le-a simtit nici unul din ei,poate au simtit,dar cred ca nu asa profund ca mine,nu....,acum eu o sa ma contrazic afirm ca au trecut,poate si prin mai mult greu,insa fiecare sufelet trece prin el lucrurile altfel,deaceea refuz categoric criticile. Cum pot sa-i explic unui om ce e singuratatea,daca nu a simti-o niciodata? Cum pot sa-i explic unui om insomniile,daca el nu le-a avut niciodata? Cum pot sa-i explic unui om,durerea care o ai in mometul cand nu ai familia alaturi,daca nu ai trecut prin asta? Cum pot sa-i explic unui om ce inseamna Craciunul sau Anul Nou in singuratate,cand el sta cu familia la masa? Cum pot sa-i explic unui om suferinta din iubire,cand el a avut-o alaturi intotdeauna? Cum pot sa-i explic unui om ce inseamna sa stai de ziua ta singur,cand la ziua lui canta lautarii? Cum pot sa-i explic unui om dorul de mama,cand mama lui e acasa? Cum pot sa-i explic unui om dorul de tata,dorul de umarul barbatuui care vesnic te iubeste,unui om care sta cu tatal lui la masa,dar eu il plang pe al meu la cimitir? Cum pot sa explic nevroza,depresia si singuratatea din lucruri,cand e nu a simtit-o niciodata? Cum poti sa-i explici unui om cum e cand te lasa barbatul,pe care il iubesti mai mult ca viata,cand el nu a simtit asta niciodata? Si acum..... adunand cele enumerate intr-un singur suflet,cum pot sa rezist singura la toate?Cum sa nu-mi fie indiferenta viata?Oare poate cineva intelege ce simti cand nu poti sa dormi? Da... ma intelege doar un om,care a trait insomniile.si cat e de ucigatoare senzatia... Si cum spunea E.Cioran "Deosebirea dintre iad si rai nu poate fi decat aceasta : in rai poti dormi cand vrei,in iad niciodata.N-a pedepsit Dumnezeu pe om luandu-i somnul si dandu-i cunoasterea?Este imposibil sa iubesti viata atunci cand nu poti dormi." 
  Sunt sigura ca si Cioran a suferit de insomnii,un om care doarme bine,niciodata nu ar fi descris atat de real insomnia.Sunt senzatii uneori de nedescris,vrei sa dormi si nu poti,esti deja prea obosit,cearcanele iti "infrumuseteaza"ochii,te simtit atat de ratat,incat ai da orice numai ca sa dormi,caci cum spunea H.de Balzac "Nu exista durere pe care somnul sa n-o poata invinge." 


   Adolescenta a fost dificila pentru mine,ratari in dragoste,conflicte in familie,recunosc eram si eu dificila,dar nici ei nu ma intelegeau si inca multe alte prostii,de care prefer sa nu va spun,prostii de copii,nu legate de barbati,dar de familie.sunt lucruri,care nu se spun niciodata,care raman in familie,raman acolo,in inima mamei,care te iarta intotdeauna,pentru ca esti copilul ei.


  Cine sunt azi? - Deja Femeie.Femeie puternica,frumoasa,increzuta si neinteleasa.Nu ma laud,ma descriu asa cum ma vad eu.Recunosc ca pentru unii nu sunt asa,unii ma considera frumoasa,altii mai putin frumoasa,unii ma iubesc,altii ma urasc,unii ma respecta,altii ma scuipa,dar sunt asa cum sunt,ma iubesc asa cum sunt,chiar daca am multe pretentii asupra mea,pretenii care le stiu doar eu,si nu le va afla nimeni niciodata.


  Sunt libera,sunt singura si sunt in iubire.Uneori imi pare ca am fost facuta sa ma iubesc doar pe mine,si sa traiesc doar pentru mine.E egoism? - Poate.. Insa,nici un barbat inca nu m-a iubit cum ma iubesc eu,au fost barbati care m-au iubit,insa nu suficient,daca ma iubeau cum ma iubesc eu,nu mai plecau de langa mine niciodata si avea sa simt aceasta iubire.Imi place singuratatea mea,imi place sa o numesc si libertate,m-am obisnuit in ea,si aici ma regasesc,in scris,in singuratatea mea,in iubirea mea.Si cred ca cu adevarat imi iubesc familia,chiar daca le arat de multe ori egoismul,insa fata de unele suflete nu mi-am aratat niciodata egoismul.. sunt pisicile mele,care le iubesc la nebunie,fiindca ele au fost mereu langa mine si mi-au alinat durerea,poate am fost si cu ele egoiste,dar bine ca nu pot vorbi.


  In toata singuratatea,am si prieteni la care tin,si stiu ca si si ei ma iubesc.O prietena mi-a dedicat o data un citat frumos al V.Woolf "Uneori mi se pare ca nu esti femeie,ci lumina care cade pe flori."Poate m-a supraapreciat,insa si fara acest citat stiu ca ma iubeste si o iubesc si eu.


  M-am mai maturizat,am devenit mai rationala,si iubesc tot ce e in jurul meu,chiar daca ma refugiez adesea in lumea mea si in cei patru pereti ai mei,am invatat sa iubesc lumea,imi place sa descopar lumea si felul lor de a fi, felul lor de a comunica.




   Sunt o zapacita,o nebuna si o proasta.Da.... recunosc,de multe ori sunt proasta,dar e doar din iubire,fata de barbatii mei iubiti.




P.S.Un prieten mi-a spus o data cand eram suparata" Nu mai fi suparata,porti nume de Victorie,si sa stii ca o sa invingi in toate". Cred ca avea dreptate.....