.....

Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici.

воскресенье, 4 марта 2012 г.

Suflet

                    "Mi-e sufletul atat de greu de parca atarna de el Dumnezeu"
                                                                                                     Marin Sorescu




     Ma trezesc de dimineata si parca nu mai simt nimic.Ma trazesc,si ma intreb "De ce Doamne e iar dimineata? De ce Doamne nu m-ai lasat sa dorm mai mult?" Vreau doar sa dorm,sa dorm,ca sa nu mai simt nimic.E prima oara in viata cand vreau sa dorm,doar pentru ca simt mintea obosita,e prima oara in viata cand dorm atat de mult,cand vreau sa dorm atat si sa nu mai vorbesc cu nimeni.E prima oara cand mi se arunca vorbe ce dor,si doar i-au 2 pastile si ma culc.Nu vorbesc cu nimeni,ci doar se umezesc ochii si adorm.Si Doamne cat doare!!!!!..... doare... doare incat nu pot sa uit,nu pot pentru ca e in suflet,imi sta ca un nod.... Si sincer,nu stiu ce doare mai mult.... ce a fost,cum a fost sau cum a sfarsit?




    Si cand realizezi intr-o clipa ca totul a sfarsit... nu mai e.... eternitatea clipei sa ajungi sa o masori....  si sa doara si sa nu poti face nimic.Un suflet bolnav,atata timp sa caute o alinare,un leac si la urma sa bea otrava,si sa ajunga pe patul de moarte....


    Si ma intreb cum se manifesta dezamagirea? Te poti dezamagi in prieteni,in colegi,dar cand te dezamagesti intr-o persoana in care ai crezut ca in tine,cum te simti? Te simti vinovat,ca te-ai tradat.De ce se intampla asa? Si ma intreb,oare cata durere incape intr-un suflet atat de mic? De ce e asa departe fericirea? Si oare poate sa ma inteleaga cineva? Oare poate sa ma creada cineva ca nu am simtit fericirea deplina in cuplu niciodata? Si oare eu sunt vinovata? Tarasc trupul obosit,alaturi de un suflet chinuit,si ma intreb oare cat mai rezist?


    Te stradui sa fii puternic,duci o lupta continua,dar oare cat o sa rezist? Uneori ma trezesc dimineata,si ma gandesc ca ar trebui sa ma duc undeva sa ma tratez,sunt om bolnav,aproape nebun... Doare... acum doar asta pot spune.... am nevoie de timp ca sa ma refac... mi-e frica doar ca va veni ziua cand nici timpul nu va mai avea rabdare cu mine.


   Sunt femeie,de ce naiba nu pot sa fiu slaba? De ce trebuie sa lupt ca un animal turbat pentru a exista? De ce nu pot fi Eu? De ce nu pot fi doar femeie slaba? Cred ca am ajuns la vremuri in care barbatii au ajuns niste creaturi josnice si slabe.Sunt jertfele omenirii.




 P.S.Sa ma ierte Dumnezeu,dar imi vine sa-mi i-au lumea in cap,sa ma duc in lumea larga si sa traiesc o viata intreaga doar pentru mine... Sa pot sa-mi odihnesc sufletul.