Era spre seara,cind am auzit un sunet straniu... am iesit in graba afara.... si... te-am vazut pe tine... parca fericit,parca ostenit.... dar plin de pasiune.... privirea ta ma imbratisha si soapta ta,ma facea sa inteleg ca ti-am lipsit.De ce si iar de ce? - mii de intrebari la care incercai sa dai un raspuns,iar eu strigam ca nebuna ca nu am nevoie ca nu ma intereseaza,ca nu mai conteaza.Tot ce mai conta pentru mine in acel moment era faptul ca ai venit.
Nu pot sa mint,dar in acel moment atitea ginduri ma bintuiam,iar inima fugea disperata prin aceste ginduri si nu stiam ce sa fac.. - sa te cred.. sa te alung... sa te string in brate sau sa te sarut nebuneste.. Si totusi.... Dorinta inimii e sfinta....
Nebunia ma cuprindea... dorul de tine ma nimicea.. si m-am lasat amagita..... am preferat sa nu aud nici o explicatie,ci doar sa savurez din tine,fara nici un regret. Ne-am asezat intr-o cafenea,la geam,era o incapere mica,dar comfortabila.. incercam sa ma concentrez,dar muzica ce predomina ma facea sa ma gindesc numai la nebunii....
- Mi-ai lipsit... imi spuse El,dar nu am stiut ce sa-i raspund.Da,nebunia dorului predomina in mine mai mult ca niciodata,insa mintea mea stupida nu ma lasa sa-i spun.
- Stiu... am raspuns sec.
De unde stiam? Nu stiam nimic,ci doar am sperat ca i-a fost dor. Deodata mina lui a alunecat pe ochii mei obositi... pe orazul meu care abia mai zimbea.. pe gura mea care atita timp o astepta pe a ta,si... ai indraznit... mai sarutat pasional,incit am uitat sa si mai vorbesc.Imi gind imi alergau mii de imagini,cum te sarut..... cum te am.... cum..... cum suntem doar noi doi in zorii zilei,inca plini de iubire si neobositi.
Te-am lasat sa faci ce vrei.... A fost prima noapte in care nu am mai stiut sa ma controlez .... Si buzele tale nebune alergau pe trupul meu nesatul de tine.... si bratele tale ma cuprindeau din ce in ce mai mult de parca se temeau ca nu or sa ma ma vada niciodata... si capul tau.. cauta pieptul meu.... si mi-ai spus atunci - "Cind stau la pieptul tau nu ma mai intereseaza nimic in lumea asta.... E pieptul femeii mele iubite,e pieptul in care-mi regasesc linistea"
Si cum dimineata... beau o cafea cu o nostalgie nebuna,si am povestit intregii lumi ce am visat..... si nu-mi ramie decit sa sper ca visul va deveni realitate...... foarte curind.....
суббота, 18 декабря 2010 г.
воскресенье, 12 декабря 2010 г.
Decembre...
Te uita cum trece decembre... cum trece o zi... cum vine Craciubul... Revelionul... si apoi incepe tot aceeasi.... aceleasi dimineti.... aceleasi seri... aceeasi singuratate.Sau poate gresesc?Poate si pina miine e mult? Poate miine se schimba viatsa mea radical?Poate de miine se incepe o noua viatsa? O mie de poate.... dar ce fac eu ca sa fie mai bine? Ca sa schimb ceva?.... Fac... mult efort depun.... insa ce fac nu duce la nimic... nu iese nimic din ce incerc sa fac.
Si acum.. intr-un moment de dezechlibru,intr-un moment cind sufletul urla,cind inima e turbata si cind singuratate isi iesa din fire imi dau seama ca sunt deja o femeie care traieste fara nici o speranta,nu imi permit nici sa mai sper si nici sa mai visez.Nu imi permit... sunt prea puternica ca sa mai cred in vise.... si prea obosita ca sa mai cred in speranta.
Agale,cu sufletul ingenuncheat incer macar sa-l fac sa supravetuiasca,ca desi traieste fara credinta,macar sa mai ramie putin viu.Sunt cea mai puternica femeie cu cel mai decazut suflet..... Da... poti fi puternic mult timp,poti sa joci un teatru spectaculos multi ani... fara ca cineva sa banuiasca ceva,poti... insa la un moment dat.... incerci sa te ascunzi de toti,incepi sa te obosesti de acest teatru... sa te obosesti de singuratate.... sa te obosesti de lume... si chiar de tine.....
Ce poti sa mai schimbi in tine? - Nimic... cind esti aproape un om perfect iti este greu sa mai vezi ce mai poti schimba? Si a ce naiba sa schimb? Merita cineva mai multa daruire decit propriul EU? - Nu merita.... fiindca numai un om decazut si destul de slab fuge de o femeie puternica...
Pentru mine speranta e ca un bici,ca parca de fiecare data cind il vrei,el vine si te biciueste.... asa e si speranta mea... de cite ori ajung la ea..... - biciuieste.... Atunci de ce as mai spera? De ce nu as trai fara ea..... ? E simplu.... Traiesti ca un om lipsit de viata... Si ce naiba mai conteaza? Care e rostul? Tot singuratatea te cuprirnde... si ce?.. e mai bine cu ea.... macar nu te deranjeaza nimeni...
Mi-e sila sa tin fruntea ridicata cind simt ca as lasa-o sa se sprijine obosita pe pieptul cuiva... Mi-e sila de zimbetul ce cu greu se intinde pe buzele reci... privirea ca cauta zadarnic reflexia unui licar absent in oglinda trista ... nu-mi recunosc palmele ce mingie tremurind un chip ce nu-l simt al meu.... nu recunosc atingerea,iubirea... afectiunea......ma dor umerii de cit de tare au cazut si ii simt grei... prea incarcati.... prea obositi.
Mi-e sila de lume..... de multa lume.... mi-e sila de ginduri si de singuratate.... mi-e sila de tine..... Nu am vrut decit sa stau la pieptul tau si sa uit de toata lumea..... Nu am vrut decit sa fiu un om.... o femeie slaba..... nu am vrut decit sa ma simt FEMEIE....
Si acum.. intr-un moment de dezechlibru,intr-un moment cind sufletul urla,cind inima e turbata si cind singuratate isi iesa din fire imi dau seama ca sunt deja o femeie care traieste fara nici o speranta,nu imi permit nici sa mai sper si nici sa mai visez.Nu imi permit... sunt prea puternica ca sa mai cred in vise.... si prea obosita ca sa mai cred in speranta.
Agale,cu sufletul ingenuncheat incer macar sa-l fac sa supravetuiasca,ca desi traieste fara credinta,macar sa mai ramie putin viu.Sunt cea mai puternica femeie cu cel mai decazut suflet..... Da... poti fi puternic mult timp,poti sa joci un teatru spectaculos multi ani... fara ca cineva sa banuiasca ceva,poti... insa la un moment dat.... incerci sa te ascunzi de toti,incepi sa te obosesti de acest teatru... sa te obosesti de singuratate.... sa te obosesti de lume... si chiar de tine.....
Ce poti sa mai schimbi in tine? - Nimic... cind esti aproape un om perfect iti este greu sa mai vezi ce mai poti schimba? Si a ce naiba sa schimb? Merita cineva mai multa daruire decit propriul EU? - Nu merita.... fiindca numai un om decazut si destul de slab fuge de o femeie puternica...
Pentru mine speranta e ca un bici,ca parca de fiecare data cind il vrei,el vine si te biciueste.... asa e si speranta mea... de cite ori ajung la ea..... - biciuieste.... Atunci de ce as mai spera? De ce nu as trai fara ea..... ? E simplu.... Traiesti ca un om lipsit de viata... Si ce naiba mai conteaza? Care e rostul? Tot singuratatea te cuprirnde... si ce?.. e mai bine cu ea.... macar nu te deranjeaza nimeni...
Mi-e sila sa tin fruntea ridicata cind simt ca as lasa-o sa se sprijine obosita pe pieptul cuiva... Mi-e sila de zimbetul ce cu greu se intinde pe buzele reci... privirea ca cauta zadarnic reflexia unui licar absent in oglinda trista ... nu-mi recunosc palmele ce mingie tremurind un chip ce nu-l simt al meu.... nu recunosc atingerea,iubirea... afectiunea......ma dor umerii de cit de tare au cazut si ii simt grei... prea incarcati.... prea obositi.
Mi-e sila de lume..... de multa lume.... mi-e sila de ginduri si de singuratate.... mi-e sila de tine..... Nu am vrut decit sa stau la pieptul tau si sa uit de toata lumea..... Nu am vrut decit sa fiu un om.... o femeie slaba..... nu am vrut decit sa ma simt FEMEIE....
суббота, 4 декабря 2010 г.
si ploua... si ninge.... si iar ploua....
Si ploua... si iar ninge,,,, si iar ploua.... si e frig... si e trist.... e doar singuratate..... N-am nevoie de nici un sprijin si de nici o compatimire,ca desi sunt atit de decazuta,ma simt totusi asa de puternica,caci sunt singurul om care traieste fara speranta,asa scria Cioran... asa simt si eu azi.... Ma simt,indiferent de toate cea mai puternica femeie....
Si ploua,si toate aceste picaturi,sunt doar lacrimi ... lacrimi ale cerului.... Lacrimi - un cuvint usor de definit,ar greu inteles de altii.Simt trupul strapuns de mii de amintiri,gindul strapuns de clipe frumase,dar de mult uitate... Mai au de curs,Doamne din ochii mei multe ape? Strig fericirea,dar vad ca e prea fericita pentru a auzi si chemarea mea.Nebunesc...si ar trebui cumva sa ma lecuiesc,dar nu gasesc eacul iubirii.Imi simt ochii foarte obositi,simt ca fericirea e prea departe de mine,dar totusi..... aproape,tare aproape,si incerc sa ma tirasc spre ea,dar nu stiu daca voi reusi sa o ajung.Am pornit pe un drum plin de vise,cresteam pina in cer cu aripile iubirii si cai de mii de ani treceau in tot atitea vise.Mereu imi cautam refugiul intr-o lume potrivita cu mine - in lumea cugetarii si a poeziei.Iubind,treceam pe linga moarte pentru a pasi si a cauta cararile care fac legatura dintre visare si realitate.Eu nu incerc doar sa scriu o carte,ci am suferit-o rupta din mine,fiecare fila traita cu suferinta patrunzatoare incit nu exista nici un cuvint care sa o poata trata cu atita realitate.Sufletul meu e pustiu,incerc sa cint cu el cind e trist si sa dansez cu el cind se simte singur si ne intarim printr-o melodie de iubire,care poate chiar ne ucide si mai tare,dar e o simtire ce ne invaluie,ce ne face sa simtim durerea si mai aproape de inima,dar e o durere pe care nu o poti evita si nici ascunde.Iubirea e un sentiment despre care nu se vorbeste,ci doar se simte;iubirea adevarata nu asteapta nimic in schimb;iubirea e o suferinta.
Cugetind asupra tuturor,asupra clipelor ce trec pe nesimtite imi dau seama ca viata nu e decit un vis mi-am dat seama,ca eu nu traiesc pe acest pamint,ci doar exist.Acum cind simt ca visul etern e aproape pasesc prin lumea pustie si simt cum fiecare pas este udat de lacrimile din ochii mei,pasesc pe unde am pasit de atitea ori si mi se pare ca nu am mai fost niciodata pe aici.Fiecare pas parca ma striga sa ma opresc,sa ma intorc in lumea,sa incerc sa gasesc ceea ce mi se pare demult pierdut.
Da,dragostea doare multsi amintirele ce ne leaga de ea pina la urma ne despart de viata paminteasca.Dar in aceasta viata,cum ar fi ea frumasa sau urita,fericita sau nefericita..- noi avem timp pentru toate.Sa iubim si sa urim,sa regretam ca am gresit pentru a gresi din nou,sa ne facem iluzii pentru ca mai tirziu sa rascolim prin cenusa lor,sa ne facem prieteni,ca mai tirziu sa-i pierdem.Avem timp pentru toate,nu evem timp doar pentru putina tandrete.Avem de invatat multe,dar cel mai important trebuie sa invatam sa iubim ca sa putem fi iubiti.
Acum,dupa o mica cugetare incerc sa-mi dau seama de ce sunt puternica? - Pentru ca traiesc fara spaeranta? - Pentru ca am iubit cu adevarat? - Pentru ca stiu,si razbat in siguratate? - Sau pentru ca doar incerc sa infrunt viata.... Nu stiu.... stiu doar ca la moment traiesc in singuratate,fara iubire,fara cadura si fara speranta..... nu stiu cu cine voi trai miine ..- cu iubirea sau singuratatea,dar stiu.... ca sunt om si traiesc.... sunt om si gresesc!
Si ploua,si toate aceste picaturi,sunt doar lacrimi ... lacrimi ale cerului.... Lacrimi - un cuvint usor de definit,ar greu inteles de altii.Simt trupul strapuns de mii de amintiri,gindul strapuns de clipe frumase,dar de mult uitate... Mai au de curs,Doamne din ochii mei multe ape? Strig fericirea,dar vad ca e prea fericita pentru a auzi si chemarea mea.Nebunesc...si ar trebui cumva sa ma lecuiesc,dar nu gasesc eacul iubirii.Imi simt ochii foarte obositi,simt ca fericirea e prea departe de mine,dar totusi..... aproape,tare aproape,si incerc sa ma tirasc spre ea,dar nu stiu daca voi reusi sa o ajung.Am pornit pe un drum plin de vise,cresteam pina in cer cu aripile iubirii si cai de mii de ani treceau in tot atitea vise.Mereu imi cautam refugiul intr-o lume potrivita cu mine - in lumea cugetarii si a poeziei.Iubind,treceam pe linga moarte pentru a pasi si a cauta cararile care fac legatura dintre visare si realitate.Eu nu incerc doar sa scriu o carte,ci am suferit-o rupta din mine,fiecare fila traita cu suferinta patrunzatoare incit nu exista nici un cuvint care sa o poata trata cu atita realitate.Sufletul meu e pustiu,incerc sa cint cu el cind e trist si sa dansez cu el cind se simte singur si ne intarim printr-o melodie de iubire,care poate chiar ne ucide si mai tare,dar e o simtire ce ne invaluie,ce ne face sa simtim durerea si mai aproape de inima,dar e o durere pe care nu o poti evita si nici ascunde.Iubirea e un sentiment despre care nu se vorbeste,ci doar se simte;iubirea adevarata nu asteapta nimic in schimb;iubirea e o suferinta.
Cugetind asupra tuturor,asupra clipelor ce trec pe nesimtite imi dau seama ca viata nu e decit un vis mi-am dat seama,ca eu nu traiesc pe acest pamint,ci doar exist.Acum cind simt ca visul etern e aproape pasesc prin lumea pustie si simt cum fiecare pas este udat de lacrimile din ochii mei,pasesc pe unde am pasit de atitea ori si mi se pare ca nu am mai fost niciodata pe aici.Fiecare pas parca ma striga sa ma opresc,sa ma intorc in lumea,sa incerc sa gasesc ceea ce mi se pare demult pierdut.
Da,dragostea doare multsi amintirele ce ne leaga de ea pina la urma ne despart de viata paminteasca.Dar in aceasta viata,cum ar fi ea frumasa sau urita,fericita sau nefericita..- noi avem timp pentru toate.Sa iubim si sa urim,sa regretam ca am gresit pentru a gresi din nou,sa ne facem iluzii pentru ca mai tirziu sa rascolim prin cenusa lor,sa ne facem prieteni,ca mai tirziu sa-i pierdem.Avem timp pentru toate,nu evem timp doar pentru putina tandrete.Avem de invatat multe,dar cel mai important trebuie sa invatam sa iubim ca sa putem fi iubiti.
Acum,dupa o mica cugetare incerc sa-mi dau seama de ce sunt puternica? - Pentru ca traiesc fara spaeranta? - Pentru ca am iubit cu adevarat? - Pentru ca stiu,si razbat in siguratate? - Sau pentru ca doar incerc sa infrunt viata.... Nu stiu.... stiu doar ca la moment traiesc in singuratate,fara iubire,fara cadura si fara speranta..... nu stiu cu cine voi trai miine ..- cu iubirea sau singuratatea,dar stiu.... ca sunt om si traiesc.... sunt om si gresesc!
вторник, 23 ноября 2010 г.
o noua dimineata... dar cu cearcane.....
E dimineatsa,devreme,deobicei la ora asta inca dorm,dar astazi nu am avut somn... am avut o noapte alba,in care am cautat muzica mea de suflet si m-am cufundat in ea,fara a-mi da seama cum trece timpul,fara a-mi da seama ca deja e dimineatsa. Am vrut sa adorm,dar nu am reusit.
Am incercat,m-am straduit,ma gindeam la tine,vroiam sa adorm mai repede cu gindul ca poate imi vizitezi visul chiar in noaptea asta.Chiar daca e o departare sufleteasca imensa,dar si trupeasca intre noi.... imi permit sa ne imaginez un TOT. Orice ar fi,stiu doar un singur lucru care ne leaga... iubim ambii Parisul la nebunie,si asta mi-e de-ajuns.Vorbesc cu multa lumea care a vizitat Parisul,si multi imi discurajeaza visul,ca spun ca e mizerie acolo etc etc,si numai tu mi-ai spus ca Parisul e la fel de superb ca in visele mele.
Uneori cind ma intind in pat,asa imi vin o groaza de ginduri pozitive... imi imaginez cum mergem de mina in centrul Parisul,ca studiem detailat arihitectura superba,ca iubesti si tu ca si mine,casele vechi si limba asta senzuala... si vorbim nebuneste in limba lor,in limbii iubirii si in acest moment se naste in noi o iubire inca si mai patrunzatoare.Imi imaginez cum vizitam vestitele muzee,si tu imi soptesti,ca frumusetea mea nu se compara nici cu cea Mona Lisei,ca daca m-ar fi vazut toti acesti pictori ca Da Vinci,Picaso sau altcineva ar sta in rid sa ma picteze.... ar sta in rind sa ma admire...
Imi imaginez ca dupa o lunga plimbare prin micul nostru Paris ne-am aseza la o terasa,acolo unde sa putem privi toata lumea.. si acolo unde ne poata admira toata lumea,am servi cite o cafea.. aroma careia ne va imbata si mai mult.... apoi ne-ar apuca nebunia,si am comanda un vin frantuzesc ... Si vom sorbi vinul,apoi ne vom sorbi din ochi... apoi se va incepe o ploaie nebuna.... si noi ca doi copii dezlantuiti... ametti de romantism,de vin si de dragostea noastra,vom alerga in ploaie,ne vom saruta in ploaie si asa ca doi nebuni vom ajunge la hotelul nostru,uzi si plini de zimbet,vom urca sus,vom implea cada cu multa apa si spuma,ne va balaci acolo..... apoi vom face dragoste pina in zori.......
Apoi vreau sa ne vad trezindu-ne de dimineata,uniti de aceeasi pasiune si turbare sufleteasca .... uniti deja pentru vecie........
Dar,acum imi dau seama ce sunt acasa,e aproape ora noua,si eu ca deobicei,savurez cafeaua in fata calculatorului....... E trist.... poate... e tupism,sau dibilism,numeste-l cum vrei...... dar... cum inchid ochii.... ne vad in centrul micului nostru Paris......
Si poate o sa spui ca sunt cretina sau nebuna..... dar.... stiu ca foarte curind.... vom alerga ca doi copii dezlantuiti sub cerul marii noatstre iubiri....
Acum dupa un vis de dimineatsa..... va las,pentru a reveni cu visul de noapte.....
Am incercat,m-am straduit,ma gindeam la tine,vroiam sa adorm mai repede cu gindul ca poate imi vizitezi visul chiar in noaptea asta.Chiar daca e o departare sufleteasca imensa,dar si trupeasca intre noi.... imi permit sa ne imaginez un TOT. Orice ar fi,stiu doar un singur lucru care ne leaga... iubim ambii Parisul la nebunie,si asta mi-e de-ajuns.Vorbesc cu multa lumea care a vizitat Parisul,si multi imi discurajeaza visul,ca spun ca e mizerie acolo etc etc,si numai tu mi-ai spus ca Parisul e la fel de superb ca in visele mele.
Uneori cind ma intind in pat,asa imi vin o groaza de ginduri pozitive... imi imaginez cum mergem de mina in centrul Parisul,ca studiem detailat arihitectura superba,ca iubesti si tu ca si mine,casele vechi si limba asta senzuala... si vorbim nebuneste in limba lor,in limbii iubirii si in acest moment se naste in noi o iubire inca si mai patrunzatoare.Imi imaginez cum vizitam vestitele muzee,si tu imi soptesti,ca frumusetea mea nu se compara nici cu cea Mona Lisei,ca daca m-ar fi vazut toti acesti pictori ca Da Vinci,Picaso sau altcineva ar sta in rid sa ma picteze.... ar sta in rind sa ma admire...
Imi imaginez ca dupa o lunga plimbare prin micul nostru Paris ne-am aseza la o terasa,acolo unde sa putem privi toata lumea.. si acolo unde ne poata admira toata lumea,am servi cite o cafea.. aroma careia ne va imbata si mai mult.... apoi ne-ar apuca nebunia,si am comanda un vin frantuzesc ... Si vom sorbi vinul,apoi ne vom sorbi din ochi... apoi se va incepe o ploaie nebuna.... si noi ca doi copii dezlantuiti... ametti de romantism,de vin si de dragostea noastra,vom alerga in ploaie,ne vom saruta in ploaie si asa ca doi nebuni vom ajunge la hotelul nostru,uzi si plini de zimbet,vom urca sus,vom implea cada cu multa apa si spuma,ne va balaci acolo..... apoi vom face dragoste pina in zori.......
Apoi vreau sa ne vad trezindu-ne de dimineata,uniti de aceeasi pasiune si turbare sufleteasca .... uniti deja pentru vecie........
Dar,acum imi dau seama ce sunt acasa,e aproape ora noua,si eu ca deobicei,savurez cafeaua in fata calculatorului....... E trist.... poate... e tupism,sau dibilism,numeste-l cum vrei...... dar... cum inchid ochii.... ne vad in centrul micului nostru Paris......
Si poate o sa spui ca sunt cretina sau nebuna..... dar.... stiu ca foarte curind.... vom alerga ca doi copii dezlantuiti sub cerul marii noatstre iubiri....
Acum dupa un vis de dimineatsa..... va las,pentru a reveni cu visul de noapte.....
воскресенье, 14 ноября 2010 г.
Gindurile in holul vietii....
Mergind pe holul vietii... agale... in cap cu multe vise,ginduri si cu o dorinta imensa de a te intilni... Parca putin obosita,parca si plina de putere.. sau poate intr-o adinca amagire incerc sa evadez si sa cred... si sa lupt.... sa lupt si caut putere de a merge inainte....
Cu aceeasi pasi inceti inaintez.... si.... vad in fata mea o usa... mi-a parut interesanta ... am inceput sa bat... am batut o zi.. am batut doua... am batut mult timp...si intr-un sfirsit mi s-a deschis....Am pasit incet... in fata mea o odaie perfecta... avea o lumina deosebita,ce parca ma facea mai frumoasa,avea o caldura ca parca imi dezgolea si sufletul,o afectiune pe care nu am simtit-o niciodata...si o iubire parka incrustata in pereti! Prima zi in aceasta odaie a fost superba,apoi au mai urmat si alte zile... la fel de deosebite....la fel de frumoase... Insa intr-o dimineata,cind m-am trezit,am vazut ca usa e putin deschisa... si odaia fara lumina.... si parca tot ce a fost in aceasta odaia,se departa usor de la mine.... apoi cu pasi repezi.... a disparut complet lumina,caldura.... afectiunea........iar usa.. se deschidea din ce in ce mai tare si mai tare..... Iar spre seara.... m-am trezit iarasi in hol,la fel de rece... a fel de obosita.... O!Doamne... de ce m-a alungat? De ce? Abia ma refaceam.... abia incepeam sa traiesc!!!!!!!!! De ce m-a alungat..... doar mi-a promis liniste si fericre!!!!!!!
Am plecat totusi..... plina de amagire.... goala si chinuita.... Si iarasi cu aceleasi ginduri hoinaresc holul.... si de cite ori vad acea usa.... vreau sa bat.... dar... stiu ca nu va mai deschide niciodata .....
Pustiesc in continuu si vad din ce in ce ma multe usi,care par a ma striga ,dar... deja mi-e teama sa bat.... Mi-e teama ca va fi doar pe un timp.... sau poate pe o noapte.... sau poate pe o zi.... sau poate pe o luna..... As vrea sa aleg una.... dar pe acea care ma va primi,ma va ocroti si ma va iubi o viata intreaga!
Pusties in intuneric si incerc sa gasesc odaia cu cea mai puternica lumina,care imi va oferi vesnicia ,dar mi-am dat seama ca : NU ORICE USA CARE MI SE DESCHIDE MA POATE SI GAZDUI!
Cu aceeasi pasi inceti inaintez.... si.... vad in fata mea o usa... mi-a parut interesanta ... am inceput sa bat... am batut o zi.. am batut doua... am batut mult timp...si intr-un sfirsit mi s-a deschis....Am pasit incet... in fata mea o odaie perfecta... avea o lumina deosebita,ce parca ma facea mai frumoasa,avea o caldura ca parca imi dezgolea si sufletul,o afectiune pe care nu am simtit-o niciodata...si o iubire parka incrustata in pereti! Prima zi in aceasta odaie a fost superba,apoi au mai urmat si alte zile... la fel de deosebite....la fel de frumoase... Insa intr-o dimineata,cind m-am trezit,am vazut ca usa e putin deschisa... si odaia fara lumina.... si parca tot ce a fost in aceasta odaia,se departa usor de la mine.... apoi cu pasi repezi.... a disparut complet lumina,caldura.... afectiunea........iar usa.. se deschidea din ce in ce mai tare si mai tare..... Iar spre seara.... m-am trezit iarasi in hol,la fel de rece... a fel de obosita.... O!Doamne... de ce m-a alungat? De ce? Abia ma refaceam.... abia incepeam sa traiesc!!!!!!!!! De ce m-a alungat..... doar mi-a promis liniste si fericre!!!!!!!
Am plecat totusi..... plina de amagire.... goala si chinuita.... Si iarasi cu aceleasi ginduri hoinaresc holul.... si de cite ori vad acea usa.... vreau sa bat.... dar... stiu ca nu va mai deschide niciodata .....
Pustiesc in continuu si vad din ce in ce ma multe usi,care par a ma striga ,dar... deja mi-e teama sa bat.... Mi-e teama ca va fi doar pe un timp.... sau poate pe o noapte.... sau poate pe o zi.... sau poate pe o luna..... As vrea sa aleg una.... dar pe acea care ma va primi,ma va ocroti si ma va iubi o viata intreaga!
Pusties in intuneric si incerc sa gasesc odaia cu cea mai puternica lumina,care imi va oferi vesnicia ,dar mi-am dat seama ca : NU ORICE USA CARE MI SE DESCHIDE MA POATE SI GAZDUI!
четверг, 11 ноября 2010 г.
среда, 3 ноября 2010 г.
....
"Vreau sa simt caldura ta...
In lumea nebuna,ia-ma de mana
Doar o clipa sa te am
Nu-mi lua curajul sa lupt cu noaptea grea
Tot ce am e inima
Zambetul dulce,lacrimi aduce
Da-mi putere sa mai pot iubi"
E trecut de miezul nopti... si cred ca putin as vrea sa dorm,dar frigul si singuratatea din patul meu... ma face sa mai zabovesc putin printre voi. Ascult acest fragment din piesa Adelei.. si.... si.. ma rog sa nu imi ei curajul.... de a mai suporta inka o noapte singuratatea...Cred ca putin am o stare melancolica azi,am avut o zi cam grea,multa treaba,dar si sigur placerea de a sta cu o buna prietena la o cafea. In toata tristetea mea... sau poate deja indiferenta... caci nici nu mai am putere sa fiu trista... nu vreau,si mi-e sila sa ma mai gindesc la asta... deci evit subiectul si ma gindesc la altceva.... Insa fericirea si entuziasmul,acelei finte deosebite in viatsa mea,m-a facut sa ma inviorez cit am stat in compania ei... Cred ca de cind o cunosc nu am vazut-o atit de fericita.... si... Doamne......!!!!!!!!!!!!!! ce bine o pridea aceasta fericire..incit pentru un momet,m-am simtit si eu cea mai fericita... Si stii de ce? Fiindca am mai vazut o pers. apropiata mie fericita.Cit e de frumos sentimentul......
Reintorcindu-ma acasa... in "birlogul meu" unde ma astepta motanasul meu iubit... parka... putin putin am simtit ca ma cuprinde melancolia.... e o stare care ma face sa ma simt si multumita,dar si trista..... Imi face placere,macar ca cind intru in casa.. motanul meu striga disperat ca vrea mincare,sau ca e doar fericit ca ma vede.. si pe fatuka lui se citeste dorul... Si ma bucur... ca in sinea mea zik.... "Azi ma asteapta motanul.... miine ma va astepta altcineva,iar poimiine ma poti astepta chiar tu..... si poate mai tirziu... niste ghidusi"... E frumos sentimentul si atit de chinuitor....
Uneori ma gindesc ca as fie o sotie perfecta... ca as avea un sot perfect,care m-ar iubi la nebunie... cu care am face o multime de nebunii.... si pe care as putea sa-l rasfat in orice.... Sunt o femeie aproape perfecta... am muncit prea mult asupra mea,atit in interior cit si in exterior,incit... cred ca pot face orice.... si suporta orice..... Mama m-a invata,sa ma iubesk,sa ma ascult,sa ma respect.... una din bunci m-a invata safiu o gospodina perfecta,iar cealalta m-a invatat sa fiu curva barbatului meu.... Sunt femeile,care mau invatat a fi.... care au grija,si ma sustin in tot..... care m-au invatat sa fiu Eu... si niciodata sa nu uit de unde am pornit.... Si nu pot uita,au fost zile cind nu aveam ce minca,au fost zile cind ma imbracam de la second hand... au fost zile cind am petrecut pe ultimul drum cele mai apropiate persoane....au fost zile cind am vrut sa ma sinucid.... si a venit ziua... cind in pofida la orice vreau sa traiesc..... ziua in care imi iubesc viata si nebunia propriului Eu la disperarre.... ziua in care ma simt o FEMEIE... aproape perfecta (oameni perfecti nu-s)....
Vorbesc azi tot ce simt... si strigatul sufletuui nu e decit un strigat de iubire.... Vreau sa iubesc... vreau sa fiu fericita..... si sa te fac pe tine cel mai fericit barbat din lume.... si stiu ca am sa reusesc......
Acum... cind ma chinuie insomniile.... ma duk sa ma intind in pat... si sa incerc sa gasesc curajul sa mai trec peste o noapte in singuratate......... Si cine stie... poate miine dimineata ma tezesc cu sunetul tau??????????/
In lumea nebuna,ia-ma de mana
Doar o clipa sa te am
Nu-mi lua curajul sa lupt cu noaptea grea
Tot ce am e inima
Zambetul dulce,lacrimi aduce
Da-mi putere sa mai pot iubi"
E trecut de miezul nopti... si cred ca putin as vrea sa dorm,dar frigul si singuratatea din patul meu... ma face sa mai zabovesc putin printre voi. Ascult acest fragment din piesa Adelei.. si.... si.. ma rog sa nu imi ei curajul.... de a mai suporta inka o noapte singuratatea...Cred ca putin am o stare melancolica azi,am avut o zi cam grea,multa treaba,dar si sigur placerea de a sta cu o buna prietena la o cafea. In toata tristetea mea... sau poate deja indiferenta... caci nici nu mai am putere sa fiu trista... nu vreau,si mi-e sila sa ma mai gindesc la asta... deci evit subiectul si ma gindesc la altceva.... Insa fericirea si entuziasmul,acelei finte deosebite in viatsa mea,m-a facut sa ma inviorez cit am stat in compania ei... Cred ca de cind o cunosc nu am vazut-o atit de fericita.... si... Doamne......!!!!!!!!!!!!!! ce bine o pridea aceasta fericire..incit pentru un momet,m-am simtit si eu cea mai fericita... Si stii de ce? Fiindca am mai vazut o pers. apropiata mie fericita.Cit e de frumos sentimentul......
Reintorcindu-ma acasa... in "birlogul meu" unde ma astepta motanasul meu iubit... parka... putin putin am simtit ca ma cuprinde melancolia.... e o stare care ma face sa ma simt si multumita,dar si trista..... Imi face placere,macar ca cind intru in casa.. motanul meu striga disperat ca vrea mincare,sau ca e doar fericit ca ma vede.. si pe fatuka lui se citeste dorul... Si ma bucur... ca in sinea mea zik.... "Azi ma asteapta motanul.... miine ma va astepta altcineva,iar poimiine ma poti astepta chiar tu..... si poate mai tirziu... niste ghidusi"... E frumos sentimentul si atit de chinuitor....
Uneori ma gindesc ca as fie o sotie perfecta... ca as avea un sot perfect,care m-ar iubi la nebunie... cu care am face o multime de nebunii.... si pe care as putea sa-l rasfat in orice.... Sunt o femeie aproape perfecta... am muncit prea mult asupra mea,atit in interior cit si in exterior,incit... cred ca pot face orice.... si suporta orice..... Mama m-a invata,sa ma iubesk,sa ma ascult,sa ma respect.... una din bunci m-a invata safiu o gospodina perfecta,iar cealalta m-a invatat sa fiu curva barbatului meu.... Sunt femeile,care mau invatat a fi.... care au grija,si ma sustin in tot..... care m-au invatat sa fiu Eu... si niciodata sa nu uit de unde am pornit.... Si nu pot uita,au fost zile cind nu aveam ce minca,au fost zile cind ma imbracam de la second hand... au fost zile cind am petrecut pe ultimul drum cele mai apropiate persoane....au fost zile cind am vrut sa ma sinucid.... si a venit ziua... cind in pofida la orice vreau sa traiesc..... ziua in care imi iubesc viata si nebunia propriului Eu la disperarre.... ziua in care ma simt o FEMEIE... aproape perfecta (oameni perfecti nu-s)....
Vorbesc azi tot ce simt... si strigatul sufletuui nu e decit un strigat de iubire.... Vreau sa iubesc... vreau sa fiu fericita..... si sa te fac pe tine cel mai fericit barbat din lume.... si stiu ca am sa reusesc......
Acum... cind ma chinuie insomniile.... ma duk sa ma intind in pat... si sa incerc sa gasesc curajul sa mai trec peste o noapte in singuratate......... Si cine stie... poate miine dimineata ma tezesc cu sunetul tau??????????/
воскресенье, 31 октября 2010 г.
A married woman realizes how unhappy her marriage really is, and that her life needs to go in a different direction. After a painful divorce, she takes off on a round-the-world journey to "find herself".
Director:
Ryan MurphyE duminca.... si e sfirsit de luna....
E dumiica.. e sfirsit de luna.... e sfirsitul unei luni,e sfirsitul unei zile... si poate e sfirsitul unui suflet obosit.
Dimineata m-am trezit cu o melancolie in suflet.... e o dimineata ca toate celelate.. imi fac o cafea,ii savurez mirosul si o beau cu placere.Deschid calculatorul si ... si privesc ce mai face lumea. Ma intereseaza acest lucru???????? - Nu cred,o fac in primul rind din obisnuita,apoi din plictiseala,apoi .. apoi o fac.. deoarece nu am cu cine sa vorbesc,asa stind in fata calculatorului nu ma simt singura,chiar daca pe ecran vad doar poze si diverse aiureli... dar asta e lumea diminetii mele... asta e lumea mea... nu am cu cine savura cafeau... nu am cui face aceasta cafea... si nu am bratele tale... ca sa ma trezesc impaturita in ele.....
Azi simt o durere tmpita in suflet,am obosit ... pur si simplu am obosit.... sa fiu tare.. sa hranesc speranta si sa retin lacrima.. atunci cind imi explodeaza din ochi.O sterg fara sa vreau,si imi ziv "Nu trebuie!Tre sa fii tare!" Dar am obosit sa imi repet in mine aceste cuvinte,am obosit sa le aud din gura cuiva.... Incerc sa alerg spre Dumnezeu,sa ma rog,sa ii spun ce simt.. stiu ca el doar ma asculta si nu imi spune "Va fi bine!Va veni si fericirea ta!" Stiu ca El doar asculta si ma aude..... Mi-e sila... chiar si de mine... vreau sa cred... dar si speranta e aproape moarta... Stiu ca poate va fi bine,dar nu pot fi sigura de acest lucru..... Doar undeva... incerc sa mai sper... fara sa mai vorbesc cu cineva si fara a mai crede in cineva.
Nu cer mult... vreau doar sa iubesc ... sa traiesc... sa fiu fericita......vreau doar sa am bratele tale...
Dimineata m-am trezit cu o melancolie in suflet.... e o dimineata ca toate celelate.. imi fac o cafea,ii savurez mirosul si o beau cu placere.Deschid calculatorul si ... si privesc ce mai face lumea. Ma intereseaza acest lucru???????? - Nu cred,o fac in primul rind din obisnuita,apoi din plictiseala,apoi .. apoi o fac.. deoarece nu am cu cine sa vorbesc,asa stind in fata calculatorului nu ma simt singura,chiar daca pe ecran vad doar poze si diverse aiureli... dar asta e lumea diminetii mele... asta e lumea mea... nu am cu cine savura cafeau... nu am cui face aceasta cafea... si nu am bratele tale... ca sa ma trezesc impaturita in ele.....
Azi simt o durere tmpita in suflet,am obosit ... pur si simplu am obosit.... sa fiu tare.. sa hranesc speranta si sa retin lacrima.. atunci cind imi explodeaza din ochi.O sterg fara sa vreau,si imi ziv "Nu trebuie!Tre sa fii tare!" Dar am obosit sa imi repet in mine aceste cuvinte,am obosit sa le aud din gura cuiva.... Incerc sa alerg spre Dumnezeu,sa ma rog,sa ii spun ce simt.. stiu ca el doar ma asculta si nu imi spune "Va fi bine!Va veni si fericirea ta!" Stiu ca El doar asculta si ma aude..... Mi-e sila... chiar si de mine... vreau sa cred... dar si speranta e aproape moarta... Stiu ca poate va fi bine,dar nu pot fi sigura de acest lucru..... Doar undeva... incerc sa mai sper... fara sa mai vorbesc cu cineva si fara a mai crede in cineva.
Nu cer mult... vreau doar sa iubesc ... sa traiesc... sa fiu fericita......vreau doar sa am bratele tale...
E o zi...
E o zi... o zi obisnuita de toamna…. Mijlocul toamnei…. O zi ..care imi trezeste niste senzatii timpite.... E ploaie,e vint,e toamna... Si frunzele valseaza nebuneste .. cu un dor nebun de moarte... un dor nebun de pamint... sa sarute pamintul si sa moara... Si cerul e negru,turbat... trist... de parka abia de-si retine lacrimile... si nu rezista... si plinge turbat,inabusindu-se in disperare,suferinta.....si e doar toamna... Si in aceasta seara postuma,in aceasta ploaie as vrea sa merg cu tine de mina... sa-ti simt sarutul pentru prima oara.. sa ne ploua si noi sa facem dragoste in ritmul nebuniei de afara... in ritmul nebunie sufletelor noastre... in ritmul timpeniei...in ritmul turbaciuniii de toamna.....
E doar o simpla zi…. Care imi da speranta… care da nebunie si dorinta… o dorinta nebuna de a-ti cunoaste trupul si sufletul pentru prima oara… Raceala de afara ma face sa am nevoie de caldura bratelor tale,de nebuneala buzelor tale mari… de caldura privirii tale. Cineva imi va spune ca e doar o nebunie,ca e doar disperarea unei femei singure,disparea unui suflet oboist si timpit de durere… Poate…. Poate simt toate aceste sentimente,dar in primul rind simt libertatea in suflet… simt aceasta libertate nebuna,care imi permite sa fac tot ce vreau,fara regrete si fara ca sa-mi pese cear vorbi lumea de m-ar auzi… E dorinta mea,e nebunia mea… e dorul meu de tine…. Daca mi-ar spune cineva ceva,mi-ar fi totuna,fiindca sunt sigura ca niciodata nimeni nu a avut ardoarea dorului adevarat,ardoare nebunului meu dor.
E nebunia mea…. Daca ar sti cineva ca intre mine si tine nu a fost niciodata nimic,ci doar un flirt nevinovat ar spune spune ca sunt timpita,ca imi provoc suferinta si durere acolo ea poate fi evitat. Nu pot sa vorbesc de iubire nebuna,ci doar de dorinta sufleteasca si trupeasca.
Aceasta toamna … e doar prima toamna care am intilnit-o faraiubire,far nici un sentiment,si asa cum cad frunzele din pom asa au cazut si sperantele din mine,s-au asezat la pamint… au sarutat pamintul oboist de dor si au murit,si mi-au redat libertatea sufleteasca.
Ce inseamna libertatea? – Nu am cuvinte,nu am cuvinte sa spun… E o nebunie,care ma face sa rid diminetile,sa primesc satisfactie din mirosul cafelei de dimineatsa,sa primesc satisfactie din tot ce fac, sa primesc satisfactie din faptul ca pot sa privesk orice barbat sis a-l dezbrac din priviri fara prejudecati. E o libertate care nu ma poate controla… pot sa ma culc cu cine vreau.. si ma trezesc linga cine vreau,fara ca sa d-au explicatii cuiva..pot sa ies cu cine vreau… sa vin cind vreau.. si cu cine vreau… E nebunia libertatii mele… Si aceasta libertate nu e decit singuratatea mea.
Nu imi place sa spun ca sunt singura.. ci doar spun ca sunt libera. Cum ma simt cu adevarat in suflet stiu doar eu… Si am sa va spun si voua… uneori ma simt libera… alteori singura,indifferent de ce fac si cu cine sunt.
Cum am ajuns aici? Cine m-a adus aici? – Toate evenimentele vietii mele… toate… Nebunia riscului si nebunia iubirii.. Cu ce m-am ales? –Inca nu stiu… pina cind savurez libertatea si beau singuratatea,evitind sa ma gindesc cum ma simt…. Cind de greu nu ar fi,nasc in suflet noi sperante si iluzii,mii de vise si de impliniri.
Cine sunt? – Nu stiu,imi stiu doar numele,familia.. si putinul din jurul meu. Cine sunt? - Un om,care se suporta.
Uneori ma urasc,alteori ma iubesc. Sunt doar un om,ca voi toti,dar.. poate .. poate sunt mai mult decit un om…. Poate sunt un animal… poate un biet gindac… sau poate o biata floare,care abia isi mai duce existenta. Sunt cite o particica din fiecare enumerate,dar in zile dferite…. Uneori sunt regina… alteori robul… alteori mortul……
De ce scriu? – Nu stiu,darsunt zile cind imi par gindurile unul dupa altul si din abundenta de ginduri nu ma pot orienta de asta scriu,imi asez gindurile pentru a-mi elibera capul de oboseala gindurilor…..
Cum voi sfirsi? – nu stiu….. voi scrie si vom vedea impreuna,unde am ajuns… vom rasfoi trecutul,vom savura prezentul si vom construe viitorul.
Cum voi sfirsi? – nu stiu….. voi scrie si vom vedea impreuna,unde am ajuns… vom rasfoi trecutul,vom savura prezentul si vom construe viitorul.
Voua rabdare, sa ma asculati si putinta sa ma auziti sis a ma suportati… printer voi…..
Подписаться на:
Сообщения (Atom)