Si ploua... si iar ninge,,,, si iar ploua.... si e frig... si e trist.... e doar singuratate..... N-am nevoie de nici un sprijin si de nici o compatimire,ca desi sunt atit de decazuta,ma simt totusi asa de puternica,caci sunt singurul om care traieste fara speranta,asa scria Cioran... asa simt si eu azi.... Ma simt,indiferent de toate cea mai puternica femeie....
Si ploua,si toate aceste picaturi,sunt doar lacrimi ... lacrimi ale cerului.... Lacrimi - un cuvint usor de definit,ar greu inteles de altii.Simt trupul strapuns de mii de amintiri,gindul strapuns de clipe frumase,dar de mult uitate... Mai au de curs,Doamne din ochii mei multe ape? Strig fericirea,dar vad ca e prea fericita pentru a auzi si chemarea mea.Nebunesc...si ar trebui cumva sa ma lecuiesc,dar nu gasesc eacul iubirii.Imi simt ochii foarte obositi,simt ca fericirea e prea departe de mine,dar totusi..... aproape,tare aproape,si incerc sa ma tirasc spre ea,dar nu stiu daca voi reusi sa o ajung.Am pornit pe un drum plin de vise,cresteam pina in cer cu aripile iubirii si cai de mii de ani treceau in tot atitea vise.Mereu imi cautam refugiul intr-o lume potrivita cu mine - in lumea cugetarii si a poeziei.Iubind,treceam pe linga moarte pentru a pasi si a cauta cararile care fac legatura dintre visare si realitate.Eu nu incerc doar sa scriu o carte,ci am suferit-o rupta din mine,fiecare fila traita cu suferinta patrunzatoare incit nu exista nici un cuvint care sa o poata trata cu atita realitate.Sufletul meu e pustiu,incerc sa cint cu el cind e trist si sa dansez cu el cind se simte singur si ne intarim printr-o melodie de iubire,care poate chiar ne ucide si mai tare,dar e o simtire ce ne invaluie,ce ne face sa simtim durerea si mai aproape de inima,dar e o durere pe care nu o poti evita si nici ascunde.Iubirea e un sentiment despre care nu se vorbeste,ci doar se simte;iubirea adevarata nu asteapta nimic in schimb;iubirea e o suferinta.
Cugetind asupra tuturor,asupra clipelor ce trec pe nesimtite imi dau seama ca viata nu e decit un vis mi-am dat seama,ca eu nu traiesc pe acest pamint,ci doar exist.Acum cind simt ca visul etern e aproape pasesc prin lumea pustie si simt cum fiecare pas este udat de lacrimile din ochii mei,pasesc pe unde am pasit de atitea ori si mi se pare ca nu am mai fost niciodata pe aici.Fiecare pas parca ma striga sa ma opresc,sa ma intorc in lumea,sa incerc sa gasesc ceea ce mi se pare demult pierdut.
Da,dragostea doare multsi amintirele ce ne leaga de ea pina la urma ne despart de viata paminteasca.Dar in aceasta viata,cum ar fi ea frumasa sau urita,fericita sau nefericita..- noi avem timp pentru toate.Sa iubim si sa urim,sa regretam ca am gresit pentru a gresi din nou,sa ne facem iluzii pentru ca mai tirziu sa rascolim prin cenusa lor,sa ne facem prieteni,ca mai tirziu sa-i pierdem.Avem timp pentru toate,nu evem timp doar pentru putina tandrete.Avem de invatat multe,dar cel mai important trebuie sa invatam sa iubim ca sa putem fi iubiti.
Acum,dupa o mica cugetare incerc sa-mi dau seama de ce sunt puternica? - Pentru ca traiesc fara spaeranta? - Pentru ca am iubit cu adevarat? - Pentru ca stiu,si razbat in siguratate? - Sau pentru ca doar incerc sa infrunt viata.... Nu stiu.... stiu doar ca la moment traiesc in singuratate,fara iubire,fara cadura si fara speranta..... nu stiu cu cine voi trai miine ..- cu iubirea sau singuratatea,dar stiu.... ca sunt om si traiesc.... sunt om si gresesc!
Комментариев нет:
Отправить комментарий