Decembre...

  Te uita cum trece decembre... cum trece o zi... cum vine Craciubul... Revelionul... si apoi incepe tot aceeasi.... aceleasi dimineti.... aceleasi seri... aceeasi singuratate.Sau poate gresesc?Poate si pina miine e mult? Poate miine se schimba viatsa mea radical?Poate de miine se incepe o noua viatsa? O mie de poate.... dar ce fac eu ca sa fie mai bine? Ca sa schimb ceva?.... Fac... mult efort depun.... insa ce fac nu duce la nimic... nu iese nimic din ce incerc sa fac. 
  Si acum.. intr-un moment de dezechlibru,intr-un moment cind sufletul urla,cind inima e turbata si cind singuratate isi iesa din fire imi dau seama ca sunt deja o femeie care traieste fara nici o speranta,nu imi permit nici sa mai sper si nici sa mai visez.Nu imi permit... sunt prea puternica ca sa mai cred in vise.... si prea obosita ca sa mai cred in speranta.
   Agale,cu sufletul ingenuncheat incer macar sa-l fac sa supravetuiasca,ca desi traieste fara credinta,macar sa mai ramie putin viu.Sunt cea mai puternica femeie cu cel mai decazut suflet..... Da... poti fi puternic mult timp,poti sa joci un teatru spectaculos multi ani... fara ca cineva sa banuiasca ceva,poti... insa la un moment dat.... incerci sa te ascunzi de toti,incepi sa te obosesti de acest teatru... sa te obosesti de singuratate.... sa te obosesti de lume... si chiar de tine..... 
  Ce poti sa mai schimbi in tine? - Nimic... cind esti aproape un om perfect iti este greu sa mai vezi ce mai poti schimba? Si a ce naiba sa schimb? Merita cineva mai multa daruire decit propriul EU? - Nu merita.... fiindca numai un om decazut si destul de slab fuge de o femeie puternica...
   Pentru mine speranta e ca un bici,ca parca de fiecare data cind il vrei,el vine si te biciueste.... asa e si speranta mea... de cite ori ajung la ea..... - biciuieste.... Atunci de ce as mai spera? De ce nu as trai fara ea..... ? E simplu.... Traiesti ca un om lipsit de viata... Si ce naiba mai conteaza? Care e rostul? Tot singuratatea te cuprirnde... si ce?.. e mai bine cu ea.... macar nu te deranjeaza nimeni...
   Mi-e sila sa tin fruntea ridicata cind simt ca as lasa-o sa se sprijine obosita pe pieptul cuiva... Mi-e sila de zimbetul ce cu greu se intinde pe buzele reci... privirea ca cauta zadarnic reflexia unui licar absent in oglinda trista ... nu-mi recunosc palmele ce mingie tremurind un chip ce nu-l simt al meu.... nu recunosc atingerea,iubirea... afectiunea......ma dor umerii de cit de tare au cazut si ii simt grei... prea incarcati.... prea obositi.
   Mi-e sila de lume..... de multa lume.... mi-e sila de ginduri si de singuratate.... mi-e sila de tine.....   Nu am vrut decit sa stau la pieptul tau si sa uit de toata lumea..... Nu am vrut decit sa fiu un om.... o femeie slaba..... nu am vrut decit sa ma simt FEMEIE....