" Niciodată nu putem judeca viaţa celorlaţi, pentru că fiecare îşi cunoaşte propria durere şi renunţare. Una este să crezi că eşti pe drumul cel bun şi alta e să crezi că drumul tău e unic" P.Coehlo
E o dimineata placuta de toamna.Soarele e pe cer,dar e putin frig.E doar o obisnuita dimineata de toamna... e doar o obisnuita zi din viata mea.E o zi in care nebunia,durerea,pasiunea si melancolia imi predomina viata,mintea si sufletul.E doar o zi..... pe care daca as putea,as sterge-o din viata mea.Da,e o stare pe care am mai simtit-o,dar de care am obosit.Am obosit sa mai fiu eu,am obosit sa fiu alta,am obosit sa fii tu.
Si e doar prostia noastra,mindria e mai presus ca sentimentul,neincrederea e mai presus decit curajul,si teama e presus ca dorinta.E prostia omenirii.De ce e totul atit de complicat? - deoarece suntem prosti,deoarece uitam sa luptam pentru dorinta inimii si pentru dorinta trupului.
Si nu mai stiu ce as vrea acum - sa fiu cu cineva sau fiu libera,sa ma inchid in mine sau te strig pe tine,sa cutreer o lume intreaga sau sa ma inchid in casa,sa te iubesc pe tine sau sa uit de existenta ta.Sa uit.... sa fiu lasa si sa fug departe,acolo unde nimeni nu o sa-mi cunoasca durerea.
Nu mai vreau.... nu vreau pe nimeni,vreau doar singuratatea mea.Vreau linistea mea in care nimeni nu ma judeca si nimeni nu ma condamna pentru greseala mea,pentru faptul ca nu sunt destul de puternica ca sa renunt,ca sa uit.....
Sunt doar o fiinta.... sunt doar o femeie obosita de lupte.
