azi

  Si la ce am ajuns azi? Ce am facut? Si unde am ramas? Si ce mai conteaza azi,cind in toata nebunia,continuu sa jok un spectacol fantastic,un spectacol,la care imi doresc la nebunie sa-i schimb sfirsitul.


 Nebunia e launtrica,si singuratatea isi are radacini adinci.... Si ce daca exista El? sau mai bine zis Ei? Caci un suflet de femeie,nu-l poate intelege decit Dumnezeu,doar Domnul,ci nu o alta femeie...


  Te trezesti in fiece zi cu stupida intrebare,daca inima ta va mai fi vreodata cum a fost? Daca isi va reveni vreodata si daca poate cineva sa o iubeasca? Si problema e in noi uneori.... vrem multe,dar nu reusim,de fiecare data sa rezistam....


 Si azi m-am trezit si m-am  gindit la mama,si mintea mea am intrebat-o " Mama.... oare o sa rezist? Oare o sa mai am vreodata suflet? Sau o sa ramin de azi inainte o catia( o su4ika) timpita si cu mii de pretentii fata de toata lumea? Ce va fi cu mine mama?????"


Azi,in toata nebunia,vreau sa beau,sa uit... ceea ce nimeni nu stie... sa beau,sa fumez si stau ascunsa de lume... am nevoie de singuratatea mea,prea mult mi-a tinut companie,ca sa o tradez acum...


Sunt o femeie nebuna,care azi.... nu mai stie ce vrea.....  Care,a asteptat,a asteptat... si acum cind are nu mai vrea..... nu mai iubire,vreau doar pasiune nebuna.... si atit... oricum nimeni nu mai iubeste azi... nimeni nu iubeste ochii,sufletul,ci doar trupul... Uneori,te simti ca o bucata de carne in gura lupului.... de fapt.... asta era acum multi ani.... acum ma simt,ca eu sunt lupul.... si eu maninc de unde vreau,cind vreau.... si cum vreau.... altceva nu vreau..... Sunt o catia turbata,care vreau sa musk si sa ucid,tot ce e in jur....
    AZI.... sunt nebuna.... poate putin obosita.... si mi-e dor de ea,de singuratatea mea,de linistea mea..... am obosit,vreau sa stau macar un pic eu cu mine.... si atit..... 




Singuratatea e o tirfa,care nu-ti reprosheaza niciodata ca esti egoist.....

Eu... o cafea..... si-o tigara....

Si ce mai conteaza azi?
-Tu,Eu... sau nimicul din noi...
Si ce mai conteaza azi? -
Daca nu mai suntem doi....


Si Doamne.... pustiul a ramas
Si,Mama,un nimic am ramas
Sunt obosita,iar noaptea devine un chin
Si fumez... pin ce simt in git un spin.
Si,Tata,acolo unde esti -
Spune-o ruga,ca sa ma trezesti.


Singuratate.... mi-e greu sa respir...
Incerc... incerc... sa rezist
Dar,Doamne... prea multi ani... prea mult
Si,Mama,as vrea sa-mi dai un sarut -
Si sa nu mai simt singuratatea...
Si sa nu mai simt pustiul.


Si noptile,Mama,par eterne
Iar sufletul,Mama,e un intuneric
Si dimineata e aceeasi -
Eu.... o cafea... si-o tigara....
Si ce mai conteaza ca in fiece zi -
Parca traiesc intr-o gara.


Da...Mama,casa noastra e o gara
Caci in fiece zi astept cineva sa apara...
Tu... El.... sau orcine....
Doar ca sa nu mai simt
Mirosul stupid al nimicului
Si urletul puternic al tacerii.


E un urlet puternic in mine,Mama...
Cit pot sa mai rezist fara nimeni???
Sunt prea multi ani,Mama...
De cind... Tu,singura acol,Eu.... aici.
Si doar in fiece zi,.. spre prostia mea
Sper ca toata durerea va disparea.


Sunt Mama,mai puternica decit orice animal...
Si ce naiba,daca sunt femeie???????
Trebuie sa rezist ca un cal
Sa uit de orice.... ce daca sunt femeie?
Stupizi sunt altii,cind cred ca tu esti ce timpit
Caci nici o clipa,in locul tau nu au trait.


Suntem femeii,Mama....
Care luptam.... doar ca sa rezistam...
Si ce mai conteaza ca sufletul e de rahat?
Trebuie sa rezistam.... -
Legea stupida a vietii...... 
Si vai!!!! - uitam sa traim....


Dar... ca orice om nebun
Speram la ceva mai bun....
Speram??? - sau nu... ceva subit...
Cind practic am uitat cit am iubit.
Si Mama... e iar... aproape dimineata....


Eu am sa dorm putin...
Miine va fi o noua zi....
Si-n gara mea vom fi iar trei... - 
Eu...... o cafea .... si o tigara......


                                                  Victoria Melnicenco....     8.01.2011

e doar o zi de luni....

  In dimineata aceasta m-am trezit cu o mare nedumerire... sunt singura sau libera? O simpla intrebare care imi farima capul si la care mi-e dificil sa gasesc un raspuns. Cum imi zica cineva... nu devii dependent de cafea si nu ai dureri de inima daca bei cafea o luna sau doua,ci dupa citiva ani,incepi sa iti dai seama ca nu poti fara macar o cafea pe zi... si tot peste citiva ani incepi sa iti dai seama ca daca faci un pic exces de cafea ai dureri de inima... sau chia pot aparea si spontan.La fel e si cu tigara,nu iti dai seama ca esti dependent de ea nici dupa o luna,nici dupa doua si nici dupa un an,si iti pare ca in orice moment poti sa il lasi,insa dupa 8-9 ani,cu mintea lucida iti dai seama ca esti dependent,dupa ce incepi sa fumezi cite un pachet,poate doua pe zi,doar atunci iti dai seama ca nu poti fara tigara,nu poti pur si simplu si nu intelegi de ce... poate si e ca nu vrei,sau poate chaiar dupa atita fumat,devine ceva necesar,asa cum e necesara apa si piinea,Dumezeu sa ma ierte ca vorbesc asa.... dar cred ca ajungi in unele zile,ca poti trai fara o bucata de piine,dar nu fara citeva tigari fumate.... Asa e si singurataea sau libertatea....ca inca nu stiu un raspuns sigur cum pot sa o numesc,mai intii vine ca o relaxare,ramii singur dupa multe zile de agitatie,iti place sa fii singur,savurezi singuratatea sau aceasta libertate.si n observi int-un an... ci cind se aduna multi ani,iti dai seama ca esti singur.. te simti singur si nu liber,caci liber poti sa fii si linga cineva si tot atit de fericit,dar cind esti singur esti la fel de trist,ca si cum ar fi singuratatea in doi.


  Nu o gasesc o definitie,sau e explicatie... de ce simt asta? Ca daca spui cuiva ca te simti singur,ti sar toti in cap,si iti zik ai prieteni,ai familie,ai ibertatea de a face tot ce vrei... cum poti sa spui ca esti singur? Si atunci incepi a raspunde doar stupid "Da.. da... da... ai dreptate" si te inchizi stupid in tine si nu mai vrei s acontinui nici un fel de discutie pe aceasta tema,fiindca fiecare isi simte singuratatea in feleul sau.Si cel mai stupid e ca multi dintre noi suntem singuri,dar e o crima pentru noi sa recunoastem,e mai simplu sa joci un teatru ieftin si sa te dai fericit! Doamne cit de stupid se priveste!!!!! Si fiecare dintre noi,nu ne dam seama ce stupid aratam,ca incercam toti sa ne ascundem,fara a avea curajul sa luptam deschis cu asta.Ce urit e ca exista fala asta intre noi,ca ce va crede El sau Ea,daca ne vede necajit,distrus,si uneori "mort". Doamne!!!!!!! e o tragedie,tre sa arat lumii ca sunt cel mai tare.... Da,arata-i intregii lumi ca esti tare,dar lasa si un moment pentru sufletul tau obosit.... lasa-i macar o clipa... ca cit de mult vrem sa ne aratam lumii vitejia,tot att demult ne distrugem eul nostru,si inca si mai mult ne naruim intr-un rahat mare,din care pe urma nu poti sa iesi,chiar daca vrei.Ne facem si noi de rahat,cu tot cu vitejia noastra.... Armonia vine din suflet si se citeste in ochi! Daca un om cu ochi tristi si cu cearcane,t-ar spune ca este fericit ca e singur l-ai crede?????? Cu siguranta nu!... atunci de ce atita ne prefacem si ne ascundem,dar nu gasim o cale sa facem aceasta armonie.... consulta un medic,citeste o carte psihologica,mergi la biserica,fa ceva,care sa te faca mai linistit... si doar atunci vei fi fericit.....


   Traiesti zi de zi singur... si auzi fraza... " va fi bine !" Cita stupiditate in ea,cind iti simti sufletul aproape mort,cind simti sufletul gol... Si iar se aud strigate "Fat-o ai prieteni !"... Da ... sunt... dar nimeni din ei nu-ti poate alina sufletul asa cum o face persoana iubita.... Cum poti sa spui unui om singur,ca este fericit ca este asa... ca e mai bine asa,decit cu ate probleme... da e mai bine... dar cu cit mai mult trece tipul te faci tot mai egoist si mai egoist....


   Nu e vorba ca nu poti trece peste asta... treci pe un timp,apoi iar revii in starea asta,apoi iar treci din nou si tot asa... Duci o lupta continua de supravetuire... pin ajungi intr-un moment cind nu te mai suporti... apoi incerci sa nu te mai gindesti la asta.... Da,esti tinar si plin de viata,dar numai un om,care a simtit,tot ce ai simtit tu,te va putea intelege restul - iti va spune ca esti timpit.... Cum te-ai simti sa vii ani intregi acasa,si sa nu te astepte nimeni... cum te-ai simti cind ai vrea sa fii cuprins doar.... si ani de-a rindul sa nu aiba cine te cuprinde..... Si te tii tare... si la un moment te arunci in bratele mamei si ii spui "Mama,mi-e sila sa mai traiesc"... si ea disperata te cuprinde si incepe sa plinga si isi da seama,ca ea ca mama,nu a inteles asta,dar cum vrei sa te mai inteleaga un strain,si chiar un prieten????????? Si plingi in bratele mamei,si tot parca vrei sa-i arati si ei ca esti puternic,incerci sa te smulgi si sa-i arati ca ai sa treci si peste asta,orice ar fi.


   E poate un naufragiu... un naufragiu sufletesc.... dar ti-e sila de tine,si uiti si sa mai lupti... deja nici nu mai vrei. Incepi sa urasti perechile,poate sa nu le urasti,dar sa-ti fie greu sa le privesti,ti-e greu sa privesti doi oameni care se saruta,a televizor eviti sa privesti fime de dragoste,si imediat sa eviti scenele tandre de dragoste,fiindca pur si simplu,uiti cind ai facut ultima oara dragoste.Si uneori iti pare ca ai sa intri intr-un bar sau restaurant,si vor fi si locuri pentru singurati si pentru perechi,asa cum sunt si locurile pentru fumatori si nefumatori.Da,te duci la distractii,dar incep sa te plictiseasca si ele,bei si te ditrezi ca nebunul,fara sa mai numeri cit ai baut.... sa dansezi turbat ca sa-ti descarci trupul de toata energia.... si ajungi acasa... te trintesti in pat istovit... dar tot cu gindul,ca daca ar fi acum cineva linga mine m-as simti mai bine..... Te obosesti de tot la un moment dat,de cunostinte fara de sfirsit,cu o multime de timpiti si ratati,la fel ca si sufletul din tine uneori.


  Apoi te trezesti intr-o dimineata,cu scopuri noi,cu dorinte noi si planuri ursiase.... si lupti si te simti fericit,pin ce sufletul nu mai suporta spectacolul stupid.....


 E nasoala situatia.... dar in imaginatia cuiva asta e libertatea,cind intr-adevar e singuratatea.....

Tu...

  Era spre seara,cind am auzit un sunet straniu... am iesit in graba afara.... si... te-am vazut pe tine... parca fericit,parca ostenit.... dar plin de pasiune.... privirea ta ma imbratisha si soapta ta,ma facea sa inteleg ca ti-am lipsit.De ce si iar de ce? - mii de intrebari la care incercai sa dai un raspuns,iar eu strigam ca nebuna ca nu am nevoie ca nu ma intereseaza,ca nu mai conteaza.Tot ce mai conta pentru mine in acel moment era faptul ca ai venit.

  Nu pot sa mint,dar in acel moment atitea ginduri ma bintuiam,iar inima fugea disperata prin aceste ginduri si nu stiam ce sa fac.. - sa te cred.. sa te alung... sa te string in brate sau sa te sarut nebuneste.. Si totusi.... Dorinta inimii e sfinta.... 

   Nebunia ma cuprindea... dorul de tine ma nimicea.. si m-am lasat amagita..... am preferat sa nu aud nici o explicatie,ci doar sa savurez din tine,fara nici un regret. Ne-am asezat intr-o cafenea,la geam,era o incapere mica,dar comfortabila.. incercam sa ma concentrez,dar muzica ce predomina ma facea sa ma gindesc numai la nebunii.... 
 - Mi-ai lipsit... imi spuse El,dar nu am stiut ce sa-i raspund.Da,nebunia dorului predomina in mine mai mult ca niciodata,insa mintea mea stupida nu ma lasa sa-i spun.
 - Stiu... am raspuns sec.

  De unde stiam? Nu stiam nimic,ci doar am sperat ca i-a fost dor. Deodata mina lui a alunecat pe ochii mei obositi... pe orazul meu care abia mai zimbea.. pe gura mea care atita timp o astepta pe a ta,si... ai indraznit... mai sarutat pasional,incit am uitat sa si mai vorbesc.Imi gind imi alergau mii de imagini,cum te sarut..... cum te am.... cum..... cum suntem doar noi doi in zorii zilei,inca plini de iubire si neobositi.

 Te-am lasat sa faci ce vrei....  A fost prima noapte in care nu am mai stiut sa ma controlez .... Si buzele tale nebune alergau pe trupul meu nesatul de tine.... si bratele tale ma cuprindeau din ce in ce mai mult de parca se temeau ca nu or sa ma ma vada niciodata... si capul tau.. cauta pieptul meu.... si mi-ai spus atunci - "Cind stau la pieptul tau nu ma mai intereseaza nimic in lumea asta.... E pieptul femeii mele iubite,e pieptul in care-mi regasesc linistea"

   Si cum dimineata... beau o cafea cu o nostalgie nebuna,si am povestit intregii lumi ce am visat..... si nu-mi ramie decit sa sper ca visul va deveni realitate...... foarte curind.....

Decembre...

  Te uita cum trece decembre... cum trece o zi... cum vine Craciubul... Revelionul... si apoi incepe tot aceeasi.... aceleasi dimineti.... aceleasi seri... aceeasi singuratate.Sau poate gresesc?Poate si pina miine e mult? Poate miine se schimba viatsa mea radical?Poate de miine se incepe o noua viatsa? O mie de poate.... dar ce fac eu ca sa fie mai bine? Ca sa schimb ceva?.... Fac... mult efort depun.... insa ce fac nu duce la nimic... nu iese nimic din ce incerc sa fac. 
  Si acum.. intr-un moment de dezechlibru,intr-un moment cind sufletul urla,cind inima e turbata si cind singuratate isi iesa din fire imi dau seama ca sunt deja o femeie care traieste fara nici o speranta,nu imi permit nici sa mai sper si nici sa mai visez.Nu imi permit... sunt prea puternica ca sa mai cred in vise.... si prea obosita ca sa mai cred in speranta.
   Agale,cu sufletul ingenuncheat incer macar sa-l fac sa supravetuiasca,ca desi traieste fara credinta,macar sa mai ramie putin viu.Sunt cea mai puternica femeie cu cel mai decazut suflet..... Da... poti fi puternic mult timp,poti sa joci un teatru spectaculos multi ani... fara ca cineva sa banuiasca ceva,poti... insa la un moment dat.... incerci sa te ascunzi de toti,incepi sa te obosesti de acest teatru... sa te obosesti de singuratate.... sa te obosesti de lume... si chiar de tine..... 
  Ce poti sa mai schimbi in tine? - Nimic... cind esti aproape un om perfect iti este greu sa mai vezi ce mai poti schimba? Si a ce naiba sa schimb? Merita cineva mai multa daruire decit propriul EU? - Nu merita.... fiindca numai un om decazut si destul de slab fuge de o femeie puternica...
   Pentru mine speranta e ca un bici,ca parca de fiecare data cind il vrei,el vine si te biciueste.... asa e si speranta mea... de cite ori ajung la ea..... - biciuieste.... Atunci de ce as mai spera? De ce nu as trai fara ea..... ? E simplu.... Traiesti ca un om lipsit de viata... Si ce naiba mai conteaza? Care e rostul? Tot singuratatea te cuprirnde... si ce?.. e mai bine cu ea.... macar nu te deranjeaza nimeni...
   Mi-e sila sa tin fruntea ridicata cind simt ca as lasa-o sa se sprijine obosita pe pieptul cuiva... Mi-e sila de zimbetul ce cu greu se intinde pe buzele reci... privirea ca cauta zadarnic reflexia unui licar absent in oglinda trista ... nu-mi recunosc palmele ce mingie tremurind un chip ce nu-l simt al meu.... nu recunosc atingerea,iubirea... afectiunea......ma dor umerii de cit de tare au cazut si ii simt grei... prea incarcati.... prea obositi.
   Mi-e sila de lume..... de multa lume.... mi-e sila de ginduri si de singuratate.... mi-e sila de tine.....   Nu am vrut decit sa stau la pieptul tau si sa uit de toata lumea..... Nu am vrut decit sa fiu un om.... o femeie slaba..... nu am vrut decit sa ma simt FEMEIE....

si ploua... si ninge.... si iar ploua....

    Si ploua... si iar ninge,,,, si iar ploua.... si e frig... si e trist.... e doar singuratate..... N-am nevoie de nici un sprijin si de nici o compatimire,ca desi sunt atit de decazuta,ma simt totusi asa de puternica,caci sunt singurul om care traieste fara speranta,asa scria Cioran... asa simt si eu azi.... Ma simt,indiferent de toate cea mai puternica femeie....
    Si ploua,si toate aceste picaturi,sunt doar lacrimi ... lacrimi ale cerului.... Lacrimi - un cuvint usor de definit,ar greu inteles de altii.Simt trupul strapuns de mii de amintiri,gindul strapuns de clipe frumase,dar de mult uitate... Mai au de curs,Doamne din ochii mei multe ape? Strig fericirea,dar vad ca e prea fericita pentru a auzi si chemarea mea.Nebunesc...si ar trebui cumva sa ma lecuiesc,dar nu gasesc eacul iubirii.Imi simt ochii foarte obositi,simt ca fericirea e prea departe de mine,dar totusi..... aproape,tare aproape,si incerc sa ma tirasc spre ea,dar nu stiu daca voi reusi sa o ajung.Am pornit pe un drum plin de vise,cresteam pina in cer cu aripile iubirii si cai de mii de ani treceau in tot atitea vise.Mereu imi cautam refugiul intr-o lume potrivita cu mine - in lumea cugetarii si a poeziei.Iubind,treceam pe linga moarte pentru a pasi si a cauta cararile care fac legatura dintre visare si realitate.Eu nu incerc doar sa scriu o carte,ci am suferit-o rupta din mine,fiecare fila traita cu  suferinta patrunzatoare incit nu exista nici un cuvint care sa o poata trata cu atita realitate.Sufletul meu e pustiu,incerc sa cint cu el cind e trist si sa dansez cu el cind se simte singur si ne intarim printr-o melodie de iubire,care poate chiar ne ucide si mai tare,dar e o simtire ce ne invaluie,ce ne face sa simtim durerea si mai aproape de inima,dar e o durere pe care nu o poti evita si nici ascunde.Iubirea e un sentiment despre care nu se vorbeste,ci doar se simte;iubirea adevarata nu asteapta nimic in schimb;iubirea e o suferinta.
    Cugetind asupra tuturor,asupra clipelor ce trec pe nesimtite imi dau seama ca viata nu e decit un vis mi-am dat seama,ca eu nu traiesc pe acest pamint,ci doar exist.Acum cind simt ca visul etern e aproape pasesc prin lumea pustie si simt cum fiecare pas este udat de lacrimile din ochii mei,pasesc pe unde am pasit de atitea ori si mi se pare ca nu am mai fost niciodata pe aici.Fiecare pas parca ma striga sa ma opresc,sa ma intorc in lumea,sa incerc sa gasesc ceea ce mi se pare demult pierdut.
   Da,dragostea doare multsi amintirele ce ne leaga de ea pina la urma ne despart de viata paminteasca.Dar in aceasta viata,cum ar fi ea frumasa sau urita,fericita sau nefericita..- noi avem timp pentru toate.Sa iubim si sa urim,sa regretam ca am gresit pentru a gresi din nou,sa ne facem iluzii pentru ca mai tirziu sa rascolim prin cenusa lor,sa ne facem prieteni,ca mai tirziu sa-i pierdem.Avem timp pentru toate,nu evem timp doar pentru putina tandrete.Avem de invatat multe,dar cel mai important trebuie sa invatam sa iubim ca sa putem fi iubiti.
   Acum,dupa o mica cugetare incerc sa-mi dau seama de ce sunt puternica? - Pentru ca traiesc fara spaeranta? - Pentru ca am iubit cu adevarat? - Pentru ca stiu,si razbat in siguratate? - Sau pentru ca doar incerc sa infrunt viata.... Nu stiu.... stiu doar ca la moment traiesc in singuratate,fara iubire,fara cadura si fara speranta..... nu stiu cu cine voi trai miine ..- cu iubirea sau singuratatea,dar stiu.... ca sunt om si traiesc.... sunt om si gresesc!

o noua dimineata... dar cu cearcane.....

  E dimineatsa,devreme,deobicei la ora asta inca dorm,dar astazi nu am avut somn... am avut o noapte alba,in care am cautat muzica mea de suflet si m-am cufundat in ea,fara a-mi da seama cum trece timpul,fara a-mi da seama ca deja e dimineatsa. Am vrut sa adorm,dar nu am reusit.
  Am incercat,m-am straduit,ma gindeam la tine,vroiam sa adorm mai repede cu gindul ca poate imi vizitezi visul chiar in noaptea asta.Chiar daca e o departare sufleteasca imensa,dar si trupeasca intre noi.... imi permit sa ne imaginez un TOT. Orice ar fi,stiu doar un singur lucru care ne leaga... iubim ambii Parisul la nebunie,si asta mi-e de-ajuns.Vorbesc cu multa lumea care a vizitat Parisul,si multi imi discurajeaza visul,ca spun ca e mizerie acolo etc etc,si numai tu mi-ai spus ca Parisul e la fel de superb ca in visele mele.
  Uneori cind ma intind in pat,asa imi vin o groaza de ginduri pozitive... imi imaginez cum mergem de mina in centrul Parisul,ca studiem detailat arihitectura superba,ca iubesti si tu ca si mine,casele vechi si limba asta senzuala... si vorbim nebuneste in limba lor,in limbii iubirii si in acest moment se naste in noi o iubire inca si mai patrunzatoare.Imi imaginez cum vizitam vestitele muzee,si tu imi soptesti,ca frumusetea mea nu se compara nici cu cea Mona Lisei,ca daca m-ar fi vazut toti acesti pictori ca Da Vinci,Picaso sau altcineva ar sta in rid sa ma picteze.... ar sta in rind sa ma admire...
   Imi imaginez ca dupa o lunga plimbare prin micul nostru Paris ne-am aseza la o terasa,acolo unde sa putem privi toata lumea.. si acolo unde ne poata admira toata lumea,am servi cite o cafea.. aroma careia ne va imbata si mai mult.... apoi ne-ar apuca nebunia,si am comanda un vin frantuzesc ... Si vom sorbi vinul,apoi ne vom sorbi din ochi... apoi se va incepe o ploaie nebuna.... si noi ca doi copii dezlantuiti... ametti de romantism,de vin si de dragostea noastra,vom alerga in ploaie,ne vom saruta in ploaie si asa ca doi nebuni vom ajunge la hotelul nostru,uzi si plini de zimbet,vom urca sus,vom implea cada cu multa apa si spuma,ne va balaci acolo..... apoi vom face dragoste pina in zori....... 
   Apoi vreau sa ne vad trezindu-ne de dimineata,uniti de aceeasi pasiune si turbare sufleteasca .... uniti deja pentru vecie........
   Dar,acum imi dau seama ce sunt acasa,e aproape ora noua,si eu ca deobicei,savurez cafeaua in fata calculatorului....... E trist.... poate... e tupism,sau dibilism,numeste-l cum vrei...... dar... cum inchid ochii.... ne vad in centrul micului nostru Paris......
   Si poate o sa spui ca sunt cretina sau nebuna..... dar.... stiu ca foarte curind.... vom alerga ca doi copii dezlantuiti sub cerul marii noatstre iubiri....
  Acum dupa un vis de dimineatsa..... va las,pentru a reveni cu visul de noapte.....