Te uita cum trece decembre... cum trece o zi... cum vine Craciubul... Revelionul... si apoi incepe tot aceeasi.... aceleasi dimineti.... aceleasi seri... aceeasi singuratate.Sau poate gresesc?Poate si pina miine e mult? Poate miine se schimba viatsa mea radical?Poate de miine se incepe o noua viatsa? O mie de poate.... dar ce fac eu ca sa fie mai bine? Ca sa schimb ceva?.... Fac... mult efort depun.... insa ce fac nu duce la nimic... nu iese nimic din ce incerc sa fac.
Si acum.. intr-un moment de dezechlibru,intr-un moment cind sufletul urla,cind inima e turbata si cind singuratate isi iesa din fire imi dau seama ca sunt deja o femeie care traieste fara nici o speranta,nu imi permit nici sa mai sper si nici sa mai visez.Nu imi permit... sunt prea puternica ca sa mai cred in vise.... si prea obosita ca sa mai cred in speranta.
Agale,cu sufletul ingenuncheat incer macar sa-l fac sa supravetuiasca,ca desi traieste fara credinta,macar sa mai ramie putin viu.Sunt cea mai puternica femeie cu cel mai decazut suflet..... Da... poti fi puternic mult timp,poti sa joci un teatru spectaculos multi ani... fara ca cineva sa banuiasca ceva,poti... insa la un moment dat.... incerci sa te ascunzi de toti,incepi sa te obosesti de acest teatru... sa te obosesti de singuratate.... sa te obosesti de lume... si chiar de tine.....
Ce poti sa mai schimbi in tine? - Nimic... cind esti aproape un om perfect iti este greu sa mai vezi ce mai poti schimba? Si a ce naiba sa schimb? Merita cineva mai multa daruire decit propriul EU? - Nu merita.... fiindca numai un om decazut si destul de slab fuge de o femeie puternica...
Pentru mine speranta e ca un bici,ca parca de fiecare data cind il vrei,el vine si te biciueste.... asa e si speranta mea... de cite ori ajung la ea..... - biciuieste.... Atunci de ce as mai spera? De ce nu as trai fara ea..... ? E simplu.... Traiesti ca un om lipsit de viata... Si ce naiba mai conteaza? Care e rostul? Tot singuratatea te cuprirnde... si ce?.. e mai bine cu ea.... macar nu te deranjeaza nimeni...
Mi-e sila sa tin fruntea ridicata cind simt ca as lasa-o sa se sprijine obosita pe pieptul cuiva... Mi-e sila de zimbetul ce cu greu se intinde pe buzele reci... privirea ca cauta zadarnic reflexia unui licar absent in oglinda trista ... nu-mi recunosc palmele ce mingie tremurind un chip ce nu-l simt al meu.... nu recunosc atingerea,iubirea... afectiunea......ma dor umerii de cit de tare au cazut si ii simt grei... prea incarcati.... prea obositi.
Mi-e sila de lume..... de multa lume.... mi-e sila de ginduri si de singuratate.... mi-e sila de tine..... Nu am vrut decit sa stau la pieptul tau si sa uit de toata lumea..... Nu am vrut decit sa fiu un om.... o femeie slaba..... nu am vrut decit sa ma simt FEMEIE....
воскресенье, 12 декабря 2010 г.
суббота, 4 декабря 2010 г.
si ploua... si ninge.... si iar ploua....
Si ploua... si iar ninge,,,, si iar ploua.... si e frig... si e trist.... e doar singuratate..... N-am nevoie de nici un sprijin si de nici o compatimire,ca desi sunt atit de decazuta,ma simt totusi asa de puternica,caci sunt singurul om care traieste fara speranta,asa scria Cioran... asa simt si eu azi.... Ma simt,indiferent de toate cea mai puternica femeie....
Si ploua,si toate aceste picaturi,sunt doar lacrimi ... lacrimi ale cerului.... Lacrimi - un cuvint usor de definit,ar greu inteles de altii.Simt trupul strapuns de mii de amintiri,gindul strapuns de clipe frumase,dar de mult uitate... Mai au de curs,Doamne din ochii mei multe ape? Strig fericirea,dar vad ca e prea fericita pentru a auzi si chemarea mea.Nebunesc...si ar trebui cumva sa ma lecuiesc,dar nu gasesc eacul iubirii.Imi simt ochii foarte obositi,simt ca fericirea e prea departe de mine,dar totusi..... aproape,tare aproape,si incerc sa ma tirasc spre ea,dar nu stiu daca voi reusi sa o ajung.Am pornit pe un drum plin de vise,cresteam pina in cer cu aripile iubirii si cai de mii de ani treceau in tot atitea vise.Mereu imi cautam refugiul intr-o lume potrivita cu mine - in lumea cugetarii si a poeziei.Iubind,treceam pe linga moarte pentru a pasi si a cauta cararile care fac legatura dintre visare si realitate.Eu nu incerc doar sa scriu o carte,ci am suferit-o rupta din mine,fiecare fila traita cu suferinta patrunzatoare incit nu exista nici un cuvint care sa o poata trata cu atita realitate.Sufletul meu e pustiu,incerc sa cint cu el cind e trist si sa dansez cu el cind se simte singur si ne intarim printr-o melodie de iubire,care poate chiar ne ucide si mai tare,dar e o simtire ce ne invaluie,ce ne face sa simtim durerea si mai aproape de inima,dar e o durere pe care nu o poti evita si nici ascunde.Iubirea e un sentiment despre care nu se vorbeste,ci doar se simte;iubirea adevarata nu asteapta nimic in schimb;iubirea e o suferinta.
Cugetind asupra tuturor,asupra clipelor ce trec pe nesimtite imi dau seama ca viata nu e decit un vis mi-am dat seama,ca eu nu traiesc pe acest pamint,ci doar exist.Acum cind simt ca visul etern e aproape pasesc prin lumea pustie si simt cum fiecare pas este udat de lacrimile din ochii mei,pasesc pe unde am pasit de atitea ori si mi se pare ca nu am mai fost niciodata pe aici.Fiecare pas parca ma striga sa ma opresc,sa ma intorc in lumea,sa incerc sa gasesc ceea ce mi se pare demult pierdut.
Da,dragostea doare multsi amintirele ce ne leaga de ea pina la urma ne despart de viata paminteasca.Dar in aceasta viata,cum ar fi ea frumasa sau urita,fericita sau nefericita..- noi avem timp pentru toate.Sa iubim si sa urim,sa regretam ca am gresit pentru a gresi din nou,sa ne facem iluzii pentru ca mai tirziu sa rascolim prin cenusa lor,sa ne facem prieteni,ca mai tirziu sa-i pierdem.Avem timp pentru toate,nu evem timp doar pentru putina tandrete.Avem de invatat multe,dar cel mai important trebuie sa invatam sa iubim ca sa putem fi iubiti.
Acum,dupa o mica cugetare incerc sa-mi dau seama de ce sunt puternica? - Pentru ca traiesc fara spaeranta? - Pentru ca am iubit cu adevarat? - Pentru ca stiu,si razbat in siguratate? - Sau pentru ca doar incerc sa infrunt viata.... Nu stiu.... stiu doar ca la moment traiesc in singuratate,fara iubire,fara cadura si fara speranta..... nu stiu cu cine voi trai miine ..- cu iubirea sau singuratatea,dar stiu.... ca sunt om si traiesc.... sunt om si gresesc!
Si ploua,si toate aceste picaturi,sunt doar lacrimi ... lacrimi ale cerului.... Lacrimi - un cuvint usor de definit,ar greu inteles de altii.Simt trupul strapuns de mii de amintiri,gindul strapuns de clipe frumase,dar de mult uitate... Mai au de curs,Doamne din ochii mei multe ape? Strig fericirea,dar vad ca e prea fericita pentru a auzi si chemarea mea.Nebunesc...si ar trebui cumva sa ma lecuiesc,dar nu gasesc eacul iubirii.Imi simt ochii foarte obositi,simt ca fericirea e prea departe de mine,dar totusi..... aproape,tare aproape,si incerc sa ma tirasc spre ea,dar nu stiu daca voi reusi sa o ajung.Am pornit pe un drum plin de vise,cresteam pina in cer cu aripile iubirii si cai de mii de ani treceau in tot atitea vise.Mereu imi cautam refugiul intr-o lume potrivita cu mine - in lumea cugetarii si a poeziei.Iubind,treceam pe linga moarte pentru a pasi si a cauta cararile care fac legatura dintre visare si realitate.Eu nu incerc doar sa scriu o carte,ci am suferit-o rupta din mine,fiecare fila traita cu suferinta patrunzatoare incit nu exista nici un cuvint care sa o poata trata cu atita realitate.Sufletul meu e pustiu,incerc sa cint cu el cind e trist si sa dansez cu el cind se simte singur si ne intarim printr-o melodie de iubire,care poate chiar ne ucide si mai tare,dar e o simtire ce ne invaluie,ce ne face sa simtim durerea si mai aproape de inima,dar e o durere pe care nu o poti evita si nici ascunde.Iubirea e un sentiment despre care nu se vorbeste,ci doar se simte;iubirea adevarata nu asteapta nimic in schimb;iubirea e o suferinta.
Cugetind asupra tuturor,asupra clipelor ce trec pe nesimtite imi dau seama ca viata nu e decit un vis mi-am dat seama,ca eu nu traiesc pe acest pamint,ci doar exist.Acum cind simt ca visul etern e aproape pasesc prin lumea pustie si simt cum fiecare pas este udat de lacrimile din ochii mei,pasesc pe unde am pasit de atitea ori si mi se pare ca nu am mai fost niciodata pe aici.Fiecare pas parca ma striga sa ma opresc,sa ma intorc in lumea,sa incerc sa gasesc ceea ce mi se pare demult pierdut.
Da,dragostea doare multsi amintirele ce ne leaga de ea pina la urma ne despart de viata paminteasca.Dar in aceasta viata,cum ar fi ea frumasa sau urita,fericita sau nefericita..- noi avem timp pentru toate.Sa iubim si sa urim,sa regretam ca am gresit pentru a gresi din nou,sa ne facem iluzii pentru ca mai tirziu sa rascolim prin cenusa lor,sa ne facem prieteni,ca mai tirziu sa-i pierdem.Avem timp pentru toate,nu evem timp doar pentru putina tandrete.Avem de invatat multe,dar cel mai important trebuie sa invatam sa iubim ca sa putem fi iubiti.
Acum,dupa o mica cugetare incerc sa-mi dau seama de ce sunt puternica? - Pentru ca traiesc fara spaeranta? - Pentru ca am iubit cu adevarat? - Pentru ca stiu,si razbat in siguratate? - Sau pentru ca doar incerc sa infrunt viata.... Nu stiu.... stiu doar ca la moment traiesc in singuratate,fara iubire,fara cadura si fara speranta..... nu stiu cu cine voi trai miine ..- cu iubirea sau singuratatea,dar stiu.... ca sunt om si traiesc.... sunt om si gresesc!
вторник, 23 ноября 2010 г.
o noua dimineata... dar cu cearcane.....
E dimineatsa,devreme,deobicei la ora asta inca dorm,dar astazi nu am avut somn... am avut o noapte alba,in care am cautat muzica mea de suflet si m-am cufundat in ea,fara a-mi da seama cum trece timpul,fara a-mi da seama ca deja e dimineatsa. Am vrut sa adorm,dar nu am reusit.
Am incercat,m-am straduit,ma gindeam la tine,vroiam sa adorm mai repede cu gindul ca poate imi vizitezi visul chiar in noaptea asta.Chiar daca e o departare sufleteasca imensa,dar si trupeasca intre noi.... imi permit sa ne imaginez un TOT. Orice ar fi,stiu doar un singur lucru care ne leaga... iubim ambii Parisul la nebunie,si asta mi-e de-ajuns.Vorbesc cu multa lumea care a vizitat Parisul,si multi imi discurajeaza visul,ca spun ca e mizerie acolo etc etc,si numai tu mi-ai spus ca Parisul e la fel de superb ca in visele mele.
Uneori cind ma intind in pat,asa imi vin o groaza de ginduri pozitive... imi imaginez cum mergem de mina in centrul Parisul,ca studiem detailat arihitectura superba,ca iubesti si tu ca si mine,casele vechi si limba asta senzuala... si vorbim nebuneste in limba lor,in limbii iubirii si in acest moment se naste in noi o iubire inca si mai patrunzatoare.Imi imaginez cum vizitam vestitele muzee,si tu imi soptesti,ca frumusetea mea nu se compara nici cu cea Mona Lisei,ca daca m-ar fi vazut toti acesti pictori ca Da Vinci,Picaso sau altcineva ar sta in rid sa ma picteze.... ar sta in rind sa ma admire...
Imi imaginez ca dupa o lunga plimbare prin micul nostru Paris ne-am aseza la o terasa,acolo unde sa putem privi toata lumea.. si acolo unde ne poata admira toata lumea,am servi cite o cafea.. aroma careia ne va imbata si mai mult.... apoi ne-ar apuca nebunia,si am comanda un vin frantuzesc ... Si vom sorbi vinul,apoi ne vom sorbi din ochi... apoi se va incepe o ploaie nebuna.... si noi ca doi copii dezlantuiti... ametti de romantism,de vin si de dragostea noastra,vom alerga in ploaie,ne vom saruta in ploaie si asa ca doi nebuni vom ajunge la hotelul nostru,uzi si plini de zimbet,vom urca sus,vom implea cada cu multa apa si spuma,ne va balaci acolo..... apoi vom face dragoste pina in zori.......
Apoi vreau sa ne vad trezindu-ne de dimineata,uniti de aceeasi pasiune si turbare sufleteasca .... uniti deja pentru vecie........
Dar,acum imi dau seama ce sunt acasa,e aproape ora noua,si eu ca deobicei,savurez cafeaua in fata calculatorului....... E trist.... poate... e tupism,sau dibilism,numeste-l cum vrei...... dar... cum inchid ochii.... ne vad in centrul micului nostru Paris......
Si poate o sa spui ca sunt cretina sau nebuna..... dar.... stiu ca foarte curind.... vom alerga ca doi copii dezlantuiti sub cerul marii noatstre iubiri....
Acum dupa un vis de dimineatsa..... va las,pentru a reveni cu visul de noapte.....
Am incercat,m-am straduit,ma gindeam la tine,vroiam sa adorm mai repede cu gindul ca poate imi vizitezi visul chiar in noaptea asta.Chiar daca e o departare sufleteasca imensa,dar si trupeasca intre noi.... imi permit sa ne imaginez un TOT. Orice ar fi,stiu doar un singur lucru care ne leaga... iubim ambii Parisul la nebunie,si asta mi-e de-ajuns.Vorbesc cu multa lumea care a vizitat Parisul,si multi imi discurajeaza visul,ca spun ca e mizerie acolo etc etc,si numai tu mi-ai spus ca Parisul e la fel de superb ca in visele mele.
Uneori cind ma intind in pat,asa imi vin o groaza de ginduri pozitive... imi imaginez cum mergem de mina in centrul Parisul,ca studiem detailat arihitectura superba,ca iubesti si tu ca si mine,casele vechi si limba asta senzuala... si vorbim nebuneste in limba lor,in limbii iubirii si in acest moment se naste in noi o iubire inca si mai patrunzatoare.Imi imaginez cum vizitam vestitele muzee,si tu imi soptesti,ca frumusetea mea nu se compara nici cu cea Mona Lisei,ca daca m-ar fi vazut toti acesti pictori ca Da Vinci,Picaso sau altcineva ar sta in rid sa ma picteze.... ar sta in rind sa ma admire...
Imi imaginez ca dupa o lunga plimbare prin micul nostru Paris ne-am aseza la o terasa,acolo unde sa putem privi toata lumea.. si acolo unde ne poata admira toata lumea,am servi cite o cafea.. aroma careia ne va imbata si mai mult.... apoi ne-ar apuca nebunia,si am comanda un vin frantuzesc ... Si vom sorbi vinul,apoi ne vom sorbi din ochi... apoi se va incepe o ploaie nebuna.... si noi ca doi copii dezlantuiti... ametti de romantism,de vin si de dragostea noastra,vom alerga in ploaie,ne vom saruta in ploaie si asa ca doi nebuni vom ajunge la hotelul nostru,uzi si plini de zimbet,vom urca sus,vom implea cada cu multa apa si spuma,ne va balaci acolo..... apoi vom face dragoste pina in zori.......
Apoi vreau sa ne vad trezindu-ne de dimineata,uniti de aceeasi pasiune si turbare sufleteasca .... uniti deja pentru vecie........
Dar,acum imi dau seama ce sunt acasa,e aproape ora noua,si eu ca deobicei,savurez cafeaua in fata calculatorului....... E trist.... poate... e tupism,sau dibilism,numeste-l cum vrei...... dar... cum inchid ochii.... ne vad in centrul micului nostru Paris......
Si poate o sa spui ca sunt cretina sau nebuna..... dar.... stiu ca foarte curind.... vom alerga ca doi copii dezlantuiti sub cerul marii noatstre iubiri....
Acum dupa un vis de dimineatsa..... va las,pentru a reveni cu visul de noapte.....
воскресенье, 14 ноября 2010 г.
Gindurile in holul vietii....
Mergind pe holul vietii... agale... in cap cu multe vise,ginduri si cu o dorinta imensa de a te intilni... Parca putin obosita,parca si plina de putere.. sau poate intr-o adinca amagire incerc sa evadez si sa cred... si sa lupt.... sa lupt si caut putere de a merge inainte....
Cu aceeasi pasi inceti inaintez.... si.... vad in fata mea o usa... mi-a parut interesanta ... am inceput sa bat... am batut o zi.. am batut doua... am batut mult timp...si intr-un sfirsit mi s-a deschis....Am pasit incet... in fata mea o odaie perfecta... avea o lumina deosebita,ce parca ma facea mai frumoasa,avea o caldura ca parca imi dezgolea si sufletul,o afectiune pe care nu am simtit-o niciodata...si o iubire parka incrustata in pereti! Prima zi in aceasta odaie a fost superba,apoi au mai urmat si alte zile... la fel de deosebite....la fel de frumoase... Insa intr-o dimineata,cind m-am trezit,am vazut ca usa e putin deschisa... si odaia fara lumina.... si parca tot ce a fost in aceasta odaia,se departa usor de la mine.... apoi cu pasi repezi.... a disparut complet lumina,caldura.... afectiunea........iar usa.. se deschidea din ce in ce mai tare si mai tare..... Iar spre seara.... m-am trezit iarasi in hol,la fel de rece... a fel de obosita.... O!Doamne... de ce m-a alungat? De ce? Abia ma refaceam.... abia incepeam sa traiesc!!!!!!!!! De ce m-a alungat..... doar mi-a promis liniste si fericre!!!!!!!
Am plecat totusi..... plina de amagire.... goala si chinuita.... Si iarasi cu aceleasi ginduri hoinaresc holul.... si de cite ori vad acea usa.... vreau sa bat.... dar... stiu ca nu va mai deschide niciodata .....
Pustiesc in continuu si vad din ce in ce ma multe usi,care par a ma striga ,dar... deja mi-e teama sa bat.... Mi-e teama ca va fi doar pe un timp.... sau poate pe o noapte.... sau poate pe o zi.... sau poate pe o luna..... As vrea sa aleg una.... dar pe acea care ma va primi,ma va ocroti si ma va iubi o viata intreaga!
Pusties in intuneric si incerc sa gasesc odaia cu cea mai puternica lumina,care imi va oferi vesnicia ,dar mi-am dat seama ca : NU ORICE USA CARE MI SE DESCHIDE MA POATE SI GAZDUI!
Cu aceeasi pasi inceti inaintez.... si.... vad in fata mea o usa... mi-a parut interesanta ... am inceput sa bat... am batut o zi.. am batut doua... am batut mult timp...si intr-un sfirsit mi s-a deschis....Am pasit incet... in fata mea o odaie perfecta... avea o lumina deosebita,ce parca ma facea mai frumoasa,avea o caldura ca parca imi dezgolea si sufletul,o afectiune pe care nu am simtit-o niciodata...si o iubire parka incrustata in pereti! Prima zi in aceasta odaie a fost superba,apoi au mai urmat si alte zile... la fel de deosebite....la fel de frumoase... Insa intr-o dimineata,cind m-am trezit,am vazut ca usa e putin deschisa... si odaia fara lumina.... si parca tot ce a fost in aceasta odaia,se departa usor de la mine.... apoi cu pasi repezi.... a disparut complet lumina,caldura.... afectiunea........iar usa.. se deschidea din ce in ce mai tare si mai tare..... Iar spre seara.... m-am trezit iarasi in hol,la fel de rece... a fel de obosita.... O!Doamne... de ce m-a alungat? De ce? Abia ma refaceam.... abia incepeam sa traiesc!!!!!!!!! De ce m-a alungat..... doar mi-a promis liniste si fericre!!!!!!!
Am plecat totusi..... plina de amagire.... goala si chinuita.... Si iarasi cu aceleasi ginduri hoinaresc holul.... si de cite ori vad acea usa.... vreau sa bat.... dar... stiu ca nu va mai deschide niciodata .....
Pustiesc in continuu si vad din ce in ce ma multe usi,care par a ma striga ,dar... deja mi-e teama sa bat.... Mi-e teama ca va fi doar pe un timp.... sau poate pe o noapte.... sau poate pe o zi.... sau poate pe o luna..... As vrea sa aleg una.... dar pe acea care ma va primi,ma va ocroti si ma va iubi o viata intreaga!
Pusties in intuneric si incerc sa gasesc odaia cu cea mai puternica lumina,care imi va oferi vesnicia ,dar mi-am dat seama ca : NU ORICE USA CARE MI SE DESCHIDE MA POATE SI GAZDUI!
четверг, 11 ноября 2010 г.
среда, 3 ноября 2010 г.
....
"Vreau sa simt caldura ta...
In lumea nebuna,ia-ma de mana
Doar o clipa sa te am
Nu-mi lua curajul sa lupt cu noaptea grea
Tot ce am e inima
Zambetul dulce,lacrimi aduce
Da-mi putere sa mai pot iubi"
E trecut de miezul nopti... si cred ca putin as vrea sa dorm,dar frigul si singuratatea din patul meu... ma face sa mai zabovesc putin printre voi. Ascult acest fragment din piesa Adelei.. si.... si.. ma rog sa nu imi ei curajul.... de a mai suporta inka o noapte singuratatea...Cred ca putin am o stare melancolica azi,am avut o zi cam grea,multa treaba,dar si sigur placerea de a sta cu o buna prietena la o cafea. In toata tristetea mea... sau poate deja indiferenta... caci nici nu mai am putere sa fiu trista... nu vreau,si mi-e sila sa ma mai gindesc la asta... deci evit subiectul si ma gindesc la altceva.... Insa fericirea si entuziasmul,acelei finte deosebite in viatsa mea,m-a facut sa ma inviorez cit am stat in compania ei... Cred ca de cind o cunosc nu am vazut-o atit de fericita.... si... Doamne......!!!!!!!!!!!!!! ce bine o pridea aceasta fericire..incit pentru un momet,m-am simtit si eu cea mai fericita... Si stii de ce? Fiindca am mai vazut o pers. apropiata mie fericita.Cit e de frumos sentimentul......
Reintorcindu-ma acasa... in "birlogul meu" unde ma astepta motanasul meu iubit... parka... putin putin am simtit ca ma cuprinde melancolia.... e o stare care ma face sa ma simt si multumita,dar si trista..... Imi face placere,macar ca cind intru in casa.. motanul meu striga disperat ca vrea mincare,sau ca e doar fericit ca ma vede.. si pe fatuka lui se citeste dorul... Si ma bucur... ca in sinea mea zik.... "Azi ma asteapta motanul.... miine ma va astepta altcineva,iar poimiine ma poti astepta chiar tu..... si poate mai tirziu... niste ghidusi"... E frumos sentimentul si atit de chinuitor....
Uneori ma gindesc ca as fie o sotie perfecta... ca as avea un sot perfect,care m-ar iubi la nebunie... cu care am face o multime de nebunii.... si pe care as putea sa-l rasfat in orice.... Sunt o femeie aproape perfecta... am muncit prea mult asupra mea,atit in interior cit si in exterior,incit... cred ca pot face orice.... si suporta orice..... Mama m-a invata,sa ma iubesk,sa ma ascult,sa ma respect.... una din bunci m-a invata safiu o gospodina perfecta,iar cealalta m-a invatat sa fiu curva barbatului meu.... Sunt femeile,care mau invatat a fi.... care au grija,si ma sustin in tot..... care m-au invatat sa fiu Eu... si niciodata sa nu uit de unde am pornit.... Si nu pot uita,au fost zile cind nu aveam ce minca,au fost zile cind ma imbracam de la second hand... au fost zile cind am petrecut pe ultimul drum cele mai apropiate persoane....au fost zile cind am vrut sa ma sinucid.... si a venit ziua... cind in pofida la orice vreau sa traiesc..... ziua in care imi iubesc viata si nebunia propriului Eu la disperarre.... ziua in care ma simt o FEMEIE... aproape perfecta (oameni perfecti nu-s)....
Vorbesc azi tot ce simt... si strigatul sufletuui nu e decit un strigat de iubire.... Vreau sa iubesc... vreau sa fiu fericita..... si sa te fac pe tine cel mai fericit barbat din lume.... si stiu ca am sa reusesc......
Acum... cind ma chinuie insomniile.... ma duk sa ma intind in pat... si sa incerc sa gasesc curajul sa mai trec peste o noapte in singuratate......... Si cine stie... poate miine dimineata ma tezesc cu sunetul tau??????????/
In lumea nebuna,ia-ma de mana
Doar o clipa sa te am
Nu-mi lua curajul sa lupt cu noaptea grea
Tot ce am e inima
Zambetul dulce,lacrimi aduce
Da-mi putere sa mai pot iubi"
E trecut de miezul nopti... si cred ca putin as vrea sa dorm,dar frigul si singuratatea din patul meu... ma face sa mai zabovesc putin printre voi. Ascult acest fragment din piesa Adelei.. si.... si.. ma rog sa nu imi ei curajul.... de a mai suporta inka o noapte singuratatea...Cred ca putin am o stare melancolica azi,am avut o zi cam grea,multa treaba,dar si sigur placerea de a sta cu o buna prietena la o cafea. In toata tristetea mea... sau poate deja indiferenta... caci nici nu mai am putere sa fiu trista... nu vreau,si mi-e sila sa ma mai gindesc la asta... deci evit subiectul si ma gindesc la altceva.... Insa fericirea si entuziasmul,acelei finte deosebite in viatsa mea,m-a facut sa ma inviorez cit am stat in compania ei... Cred ca de cind o cunosc nu am vazut-o atit de fericita.... si... Doamne......!!!!!!!!!!!!!! ce bine o pridea aceasta fericire..incit pentru un momet,m-am simtit si eu cea mai fericita... Si stii de ce? Fiindca am mai vazut o pers. apropiata mie fericita.Cit e de frumos sentimentul......
Reintorcindu-ma acasa... in "birlogul meu" unde ma astepta motanasul meu iubit... parka... putin putin am simtit ca ma cuprinde melancolia.... e o stare care ma face sa ma simt si multumita,dar si trista..... Imi face placere,macar ca cind intru in casa.. motanul meu striga disperat ca vrea mincare,sau ca e doar fericit ca ma vede.. si pe fatuka lui se citeste dorul... Si ma bucur... ca in sinea mea zik.... "Azi ma asteapta motanul.... miine ma va astepta altcineva,iar poimiine ma poti astepta chiar tu..... si poate mai tirziu... niste ghidusi"... E frumos sentimentul si atit de chinuitor....
Uneori ma gindesc ca as fie o sotie perfecta... ca as avea un sot perfect,care m-ar iubi la nebunie... cu care am face o multime de nebunii.... si pe care as putea sa-l rasfat in orice.... Sunt o femeie aproape perfecta... am muncit prea mult asupra mea,atit in interior cit si in exterior,incit... cred ca pot face orice.... si suporta orice..... Mama m-a invata,sa ma iubesk,sa ma ascult,sa ma respect.... una din bunci m-a invata safiu o gospodina perfecta,iar cealalta m-a invatat sa fiu curva barbatului meu.... Sunt femeile,care mau invatat a fi.... care au grija,si ma sustin in tot..... care m-au invatat sa fiu Eu... si niciodata sa nu uit de unde am pornit.... Si nu pot uita,au fost zile cind nu aveam ce minca,au fost zile cind ma imbracam de la second hand... au fost zile cind am petrecut pe ultimul drum cele mai apropiate persoane....au fost zile cind am vrut sa ma sinucid.... si a venit ziua... cind in pofida la orice vreau sa traiesc..... ziua in care imi iubesc viata si nebunia propriului Eu la disperarre.... ziua in care ma simt o FEMEIE... aproape perfecta (oameni perfecti nu-s)....
Vorbesc azi tot ce simt... si strigatul sufletuui nu e decit un strigat de iubire.... Vreau sa iubesc... vreau sa fiu fericita..... si sa te fac pe tine cel mai fericit barbat din lume.... si stiu ca am sa reusesc......
Acum... cind ma chinuie insomniile.... ma duk sa ma intind in pat... si sa incerc sa gasesc curajul sa mai trec peste o noapte in singuratate......... Si cine stie... poate miine dimineata ma tezesc cu sunetul tau??????????/
Подписаться на:
Сообщения (Atom)