Amintirile si ziua de astazi...

     Agale merg prin vechiul nostru oras,ma plimb pe strazile vechi,care deja sunt "noi" si admir casutele  vechi,de fapt,unde si unde mai zaresti cate o cladire care a scapat de asa numita renovare.Acum tot se astupa sau se cladeste din nou,sau mai nou se renoveaza,insa trecutul si frumusetea lor dispar.Imi plac mult cladirile vechi,tot ce e legat de arhitectura de atunci,cand le privec am senzatia ca traiesc acel moment.Insa in Chisinaul nostru am o cladire favorita,e Muzeul de Arte Plastice si de cite ori trec pe acolo,parca primesc asa un soi de satisfactie si o doza de frmusete.Acum am observat ca renoveaza cladirea si mi-e frica ca o sa dispara frumusetea micului meu muzeu,aceea frumusete care m-a marcat pe mine.Am fost o singura data in acest muzeu,era atat de deosebit,dar in acelas timp si jalnic,jalnic deoarece timp de citeva ore nu am intalnit nici un vizitator.De fapt nu mezeul era jalnic,noi suntem jalnici,deoarece uitam sa apreciem trecutul,frumosul si arta.Sunt absolut sigura ca printre noi sunt mii si mii,care nu au vizitat micul meu muzeu niciodata sau macar Muzeul de Istorie.Evitam sa ne cunoastem trecutul,ci doar ne intereseaza prezentul si viitorul,tot ce e legat de bani si frumusetea exterioara : haine,pantofi,genti etc. As fi ipocrita,daca as spune ca nu ma intereseaza frumusetea exterioara,fiindca cei care ma cunosc stiu ca sunt obsedata de acest lucru,insa.... in mine mereu a trait un mic artist.




     Pe vremea liceului,citeam foarte mult,de fapt,si acum sunt obsedata de carti,dar atunci parca era totul altfel; dupa ore mergeam la biblioteca B.P.Hasdeu si acolo era lumea mea! Acolo intram in universul meu si stateam ore in sir,era lumea mea,a lui Eminescu,eram dependenta de el,de Veronica Micle si tot ce e legat de ei.Ma interesa orice detaliu,orice scris despre ei.Ore in sir citeam,faceam notite si xeroxuri.Si acum am acasa o mapa in care pastrez poeziile lor,scrisorile lor,articole din ziare vechi si diverse poze.Ei m-au inspirat mereu,de aceea uneori ma regaseam acolo... undeva,in lumea lor.




    Stau acum intr-o mica cafenea,beau o cafea si scriu.Simt privirile oamenilor,vad in ochii lor o reactie neadecvata,e ceva iesit din comun,am senzatia ca cred ca sunt o nebuna,care scrie tampenii.Se uita straniu la mine si chelnerita,deja de 3 ori mi-a schimbat scrumiera si vad ca se uita lung,dar nu imi pasa,fiindca azi m-a cuprins asa o inspiratie,o dorinta nebuna de a scrie,incat merg si in gand imi vin mii si mii de versuri si pentru o clipa vreau sa ma opresc si sa scriu.
    Mi-aduc bine aminte un moment,pe cand aveam vreo 15 ani si ma plimbam singura prin parc,aveam sufletul ratacit,ca si azi de altfel,si m-am asezat pe o banca,am vrut doar sa scriu,asa imi venise pe moment.Am scos un caietel si am inceput sa scriu,putin mai tarziu trec niste tipi pe langa mine si m-au luat in ras,in urma lor se auzeau doar cuvintele "uite mai pe asta o apucat-o inspiratia".Sincer mi-a fost mila de ei,erau doar niste ratati,care stiu sigur ca nu au citit macar o carte in viata lor,dar dupa cum suntem noi,nu m-am mirat.E o lume a noastra,plina de istorii,de iubire si deznadejde,dar care uita sa admire ceva ce vine din interior.




    De cateva zileam o stare,care simt ca ma ucide.Ma doare sufletul tot mai mult,dar stiu ca nu mai sunt un copil si nici nu plang,si nici isterie nu fac.Simt ca e doar un fel de depresie tomnatica.Si aceasta depresie tomnatica ma duce intr-o ratacire,ratacire de sine si de lume.


    De cateva zile merg alene pe strazi,nu ma grabesc niciodata nicaieri,fiindca nu am unde... merg pe strazi,cu ochelarii pe ochi si privesc lumea,care e toata atat de diferita;o privesc si o critic,o compar si parca fac o caracterizare fiecarui om,auzind doar vibratiile cuvintelor.
   Azi traversam parcul,cu pasi mici si greoi,parca as fi fost unica in lume.Mergand agale auzeam franturi de fraze.Pe o banca stateau doua fete si doar se auzea "cum sa vina el la patru dimineata la mine?",pe alta banca doi se sarutau,iar pe alta tot doua fete discutau despre barbati.Mi-e interesanta lumea lor si mergand cu ochelarii pe ochi aveam senzatia ca ei nu ma vad;imi place sa merg si sa visez,sa vad lumea si in mintea mea sa le fac scenariu vietii,un scenariu poate diferit de viata lor,dar in gandul meu ei sunt asa cum ratiunea si sufletul meu ii caldeste.




   Pe an ce trece,imi dau seama ca fiecare toamna e din ce in ce mai grea pentru mine.Domina un soi de depresie,un soi de ratacire sufleteasca si singuratate,de care,constientizez,ca nu vreau sa ma debarasez.E parca un moment in care ma retrag de oameni si traiesc in lumea mea,plina de iubire,sperante,dezamagiri si iluzii frumoase.Si imi dau seama ca oricat de trist mi-ar fi in suflet,nu ma pot debarasa de sentimentul iubirii.Nu pot,fiindca nu vreau.
   Ador sentimentul iubirii,chiar daca de multe ori nu a fost reciproc,el imi creeaza o lume in care parca nu sunt eu.Cu cat inaintez in varsta,imi da seama ca si iubirea is are varsta ei.De la momentul primului sarut,a primului asternut si al primei dezamagiri,ajungem la momentul primei puteri;ajungem la un moment in care iubirea din noi creste,nu mai e la fel de copilaroasa,da... iubirea isi are mereu jocul ei,bazele ei identice in orice inceput.Cu anii realizez ca iubirea e atat de diferita,ca oricat as trai tot nu as cunoaste-o.De la plansul din adolescenta,am ajuns la momentul ratiunii,chiar de iubesc,nu pot sa mai plang ca un copil,am realizat ca nu schimb nimic prin asta,am realizat ca unele sentimente le poti controla,dar nu si pasiunea nebuna,care apare fara a-ti da seama.
    De la o fetita rusinoasa,care se teme sa se dezbrace in fata unui barbat,care se deranjeaza ca are burtica,celulita,sanii diferiti sau fundul nu stiu cum,ajungi la o femeie salbatica,cu o pasiune animalica,cu o libertate de a face dragoste,o libertate in fata uni barbat,pe care nu ai fi crezut niciodata s-o traiesti.Sa nu te sfiesti sa-i spui unui barbat ca-l vrei,sa nu te sfiesti sa-l dezbraci,sa-l atingi,sa-l saruti si sa-l ai... tu pe el,nu el pe tine.Ajungi la un moment,in care privesti lucrurile altfel, si iubirea,si barbatul si viata ta.






    Ne transformam in femei,in femei ca mamele noastre,apoi la randul nostru devenim mame si sotii.Rolul unei femei in lume e unic - ne nastem,ca sa dam nastere! Si prin acest lucru imi permit sa afirm ca suntem geniale!


    
    Si iata... de la o simpla arhitectura,o simpla plimbare am ajuns departe... de ce? Fiindca intreaga noastra viata e o arta,arta sufletul,.... arta omenirii e in fiecare lucru pe care il facem,trebuie doar sa gasim in noi micul artist si sa faurim lumea frumosului.




   Si bat-o vina de toamna.... m-am facut prea filosoafa.... Oricum iubesc viata,barbatii si toamna.... la nebunie!

De ce iubim femeile...

"Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor." Mircea Cartarescu




  Nu am putut sa ma abtin sa nu public pe blogul meu aceste rinduri.Cit de frumos ne-a descris Cartarescu,cit de real. Dar mai este o fraza din aceasta carte care mi-a placut la nebunie...


"Numai pe ea o vreau pentru că numai pe ea o cunosc. Îi privesc, între coapse, "fluturele cu aripi lipite somnoros" şi ştiu că e, cu adevărat, cel mai frumos lucru pe care l-aş putea vedea şi atinge vreodată."


 - acum spune-ti a mai descris oare cineva atit de frumos,atit de neobisnuit zona intima a unei femei? - Nu cred,... Am citit multe carti,dar asa descriere nu am gasit nicaieri.Cred ca Cartarescu,chiar are o admiratie aparte fata de femei,o admiratie agreabila,o admiratie neobisnuita.Totusi nu e asa usor sa descrii asa frumos o femeie.


  Totusi... dupa ce in aceasta dimineata am finisat de citit aceasta carte,am o stare asa melancolica.E octombrie,e luni.. si e putin cam trist... Sunt o femeie obosita.... care in diminetile racoroase isi incalzeste sufletul cu cafea fierbinte si o tigara,sunt o femeie obosita,o femeie care incet incet se afunda in carti,fiindca acolo lumea e alta.Prefer sa fug de spectacolul vietii mele,si sa-l vad pe cel din carti.

 E trei octombrie..... e luni..... e trist.....

Vino, sa pot regasi drumul spre mine.

 " Niciodată nu putem judeca viaţa celorlaţi, pentru că fiecare îşi cunoaşte propria durere şi renunţare. Una este să crezi că eşti pe drumul cel bun şi alta e să crezi că drumul tău e unic" P.Coehlo
    E o dimineata placuta de toamna.Soarele e pe cer,dar e putin frig.E doar o obisnuita dimineata de toamna... e doar o obisnuita zi din viata mea.E o zi in care nebunia,durerea,pasiunea si melancolia imi predomina viata,mintea si sufletul.E doar o zi..... pe care daca as putea,as sterge-o din viata mea.Da,e o stare pe care am mai simtit-o,dar de care am obosit.Am obosit sa mai fiu eu,am obosit sa fiu alta,am obosit sa fii tu.
   
    Si e doar prostia noastra,mindria e mai presus ca sentimentul,neincrederea e mai presus decit curajul,si teama e presus ca dorinta.E prostia omenirii.De ce e totul atit de complicat? - deoarece suntem prosti,deoarece uitam sa luptam pentru dorinta inimii si pentru dorinta trupului.


   Si nu mai stiu  ce as vrea acum - sa fiu cu cineva sau fiu libera,sa ma inchid in mine sau te strig pe tine,sa cutreer o lume intreaga sau sa ma inchid in casa,sa te iubesc pe tine sau sa uit de existenta ta.Sa uit.... sa fiu lasa si sa fug departe,acolo unde nimeni nu o sa-mi cunoasca durerea.


   Nu mai vreau.... nu vreau pe nimeni,vreau doar singuratatea mea.Vreau linistea mea in care nimeni nu ma judeca si nimeni nu ma condamna pentru greseala mea,pentru faptul ca nu sunt destul de puternica ca sa renunt,ca sa uit..... 


  Sunt doar o fiinta.... sunt doar o femeie obosita de lupte.

Lasa-ma singur;as vea sa ma gindesc la tine.

  Stii,prin acest titlu,vreau sa citez gindul sufletului tau.Nu e nimic.... gresim cind noi,cind drumul.... Si nu uita : drumul barbatilor spre culmi este strajuit si de semafoare feminine.


  In acest tirziu de noapte imi vine o inspiratie pur barbateasca,o inspiratie care intr-o oarecare masura ma predomina,ma vrea,ma cere si ma dezbraca. Ma dezbraca de ginduri,de ratiune,de haine si de suflet.Si sunt goala in mijlocul sufletului tau,si sunt tirfa care ti-o trage direct in suflet! 
  Sunt atit de salbatica,de turbata si betiva incit as putea sa-ti imbat ratiune,sa-ti musc din trup si sa turbi,sa te duc in mijlocul salbaticii si sa te dau prada animalelor.
  Nu sunt nebuna,chiar de nu realizez undeva ce gindesc,nu sunt nebuna,ci doar iubesc barbatii cu sentimente turbate.Ei,barbatii,sunt niste animale,ce deseori femeile ii claseaza in familii diferite,pe unii ii compara cu stina,pe altii ii vad pe deal la pascut,iar pe altii ii vad in mijlocul padurii.
  Si totusi,barbatul e acel care te dezbraca de haine,de ratiune si de suflet.In sinea mea,ii iubesc la nebunie,dar in diverse moduri.
   Nebunia mea consta in faptul ca vreau prea mult,si uneori imi pare ca nu exista pe lume nici un barbat,care sa-mi poata oferi,tot ce vreau.Adesea barbatii cred ca ne multumim doar cu trupul lor,si suntem niste fiinte stupide care o sa continuam sa-i iubim doar pentru asta.Da... fiecare femeie vrea sa aiba un barbat care i-o trage bine,dar spre disperarea lor,in jur sunt atit de multi care iti pot oferi acest lucru,si imi permit sa afirm,ca niciodata o femeie nu va iubi un barbat doar pentru asta,fiindca noi femeile avem nevoie de afectiune,atentie si iubire,noi deasupra la toate,uneori iubim sa facem sex,alteori sa facem dragoste,cu aceesi persoana,adica putem fi turbate,putem fi pasionale,putem fi cuminti si unoeri sa ne prefacem virgine,dar un barbat niciodata nu va putea juca ca o femeie.Suntem fiinte mult prea elegante si individuale ca sa ne permitem sa traim fiecare zi in acelasi mod.
   
  Prostia unor barbati este ca cred ca toate femeile vor maritate.Corect,dar interpretari sunt diferite.Sunt femei proaste care vor maritate,si se marita cu primul care o cere,sau daca se primeste il i-a si fara ca el sa-si dea seama.Insa,aceste femei,imi permit sa spun,stupide nu isi dau o singura intrebare : Ce o sa faci cu el mai departe? E ok... l-ai insurat cu tine,si ce urmeaza?ce aveti in comun?oare te iubeste?oare iubesti tu?si dupa un an doi te intrebi : oare s-a meritat?Nu consta toata viata si viitorul nostru in acea rochie de mireasa.As fi ipocrita,daca as spune ca nu o vreau si eu.Da... o vreau,insa as putea sa renunt la ea,as putea sa renunt la stampila in pasaport si la toate obiceiurile,pentru un barbat care ... care m-ar face cu adevarat fericita si care va putea ucide umbra singuratatii pe vecie din sufletul meu. In asta consta viata in doi,in puterea de a-i da celui drag totul,ci nu in puterea unei femei de a aduce un barbat la starea civila.
  
  Si intr-un final,as vrea sa spun ca iubesc barbatul.... barbatul care stie sa respecte,sa ma iubeasca si sa ma doreasca.Insa un barbat care nu este decit frumos pare a fi un blestem ori o aberatie :)


P.S. LASA-MA SINGUR;AS VREA SA MA GINDESC LA TINE! 

nu mai exista

  E o zi frumoasa de primavara,e prima zi a lunii aprilie si e prima zi in care simt ca toata lumea imi apartine.Ma simt noua,dar e aceeasi dimineata... treziea... o tigara si o cafea,e aceeasi dimineata,iar sufletul ... sufletul prinde noi puteri si tinde sa lupte incontinuare.Si ce daca nu mai e nimeni in el? - Nu e nimeni,iar linistea s-a instalat din nou... mi-e bine.... si sunt fericita.
  Am trait un timp intr-o bulversatie totala,am luptat pentru nimic si ma gindesc adesea,cita prostie e in mintea omului! Cita prostie!!!!!! Si cit ma bucur ca nu am 18 ani si mi-am dat seama libertatea mea e mai frumoasa.Eu sunt mai frumoasa fara el. Si cel mai straniu e pentru mine usurinta din mine,usurinta de a trece peste toate fara nici un regret... fara nici o lacrima si fara nici o remuscare,mi-am dat seama ca libertatae mea launtrica e mai de pret ca orice.
  Si in aceasta dimineata imi ratacesc toti barbatii care i-am avut vreodata,si ma gindesc cite veti au trecut prin viata mea,si cit din viata mea a trecut prin viata lor.cineva spunea ca niciodata nu uitam pe nimeni care a trecut prin viata noastra,ci  continuam sa-i iubim intr-o oarecare masura.Si sunt de acord,ca fiecare a avut un rol in viata mea,din fiecare am invatat cite ceva,unul te-a invatat sa iubesti,altul te-a invatat suferinta,unul te-a facut femeie,altul cum sa fie femeie,unul te-a ruinat,altul te-a invatat sa te ridici,unul te-a invatat sa fii buna in pat,altul te-a invatat sa traiesti.... din fiecare invatam ceva.... Si niciodata oricare ar fi situatia,nu mi-am permis sa-i judec sau sa-i urasc,fiindaca de la fiecare am invatat.Uneori era prea dura lectia,dar am reusit sa o invat.Si fiecare imi este prieten azi,si nu dusman,si la oricare din ei daca as apela... stiu ca ma vor ajuta... Si sincer... nu e ushor sa-i ai pe toti prieteni,si nu e ushor sa inveti sa respecti o persoana,care cindva te-a dus pe drumul ce duce spre casa de nebuni,insa vorba veche "tot ce se face se face spre bine".


   Si azi.. mi-am dat seama ca nu am pierdut nimic,da chiar nimic,caci ajungi la un moment cind nu mai ai 18 ani,si vrei mult si mult... si daca cineva nu iti da renunti,asa.. pur si simplu.. ca iti dai seama ca nu are rost,iti dai seama ca deja esti femeie,esti deja o viitoare mama,si care deja gindesti ca o viitoare mama.Si ce poate fi mai frumos in viata unei femei daca nu un copil.Barbatii vin,se duc,iar copilul mereu iti va da un sens,iti va da putere ca sa mergi mai departe.


   Si in aceasta dimineata m-am bucurat de zimbetul sincer a unui copil si ce bucurie in suflet... fiindca ei iubesc sincer,te cuprind sincer,te saruta gingash si faptele lor e doar iubirea ,iubirea sincera.Si el se bucura din simplu motiv ca ii spui ca dintishorii lui stralucesc mai puternic ca soarele.. si el zimbeste ghidush,si iti arata dintishorii,iar tu te joci si ii spi ca te orbeshte,si el e atit de fericit... incit zimbeshte in continuu... e dulce... si e singura fiinta care te iubeste sincer.


  Si de azi,vreau sa fiu mai fericita ca niciodata,mai implinita ca niciodata,fiindca viata e asa scurta ca sa-mi permit sa fiu nefericita.Sunt libera acum... si pot sa fac orice... pot sa intorc lumea,sa cutreier lumea,sa iubesc toata lumea.... Sunt fericita ca traiesc......

Зачем хлопать дверью в доме, где нет стен?

  Turbaciune in miez de noapte.... E tirziu.... Si caut casa mea... Caut usa pe care vreau sa intru.... Caut... intru in mii de case,si nicidecum nu pot sta mult timp in niciuna..... De ce?.... Atita lume in jur,atitea sunt in jur,insa tu simti in suflet aceeasi singuratate....... Te retragi de orice suflare omeneasca,te inkizi in tine si nu mai crezi in nimik.
  In fiece dimineata te trezesti cu un nou asalt,iar in fiecare seara in mintea ta iti spui Atit. Si daca ratiunea ar predomina macar putin in stupiditatea noastra.... ce simplu ar fi...... 
  In fiece dimineata,deschizi o usa noua..... nu e usa noastra... e usa singuratatii.....
  Si in fiecare dimineata,imi dau seama ca imi iubesc singuratatea,si imi dau seama ca inka nu am gasit omul,care sa ma poata fura de la ea. 
  Realitate insa e prea fatarnica,incit uneori iti dai seama ca cei mai devotati iti sunt peretii care ii cladesti in jurul tau.
  Sunt clipe cind as striga tot ce simt,tot ce vreau.... Sunt clipe cind vreau sa fug de mine insumi.... Sunt clipe,care nu as mai vrea sa le traiesc...... 
  Asa sunt eu.... urasc si iubesc singuratatea...... 
 Si iar astept dimineata,ca sa ma trezesc cu mintea limpede.... sa beau o cafea.... si sa fumez...... multtttt..... ca sa ma ucid eu.... cu propria gindire........
   si iar sa ma trezesc... si sa-mi dau seama ca... : Toata lumea e la picioarele mele! Si nimeni..... nimeni niciodata nu imi sta in cale.....
  Fiindca ce vreau..... aceea si am.......

Eu... tu..... sau eu cu tine?

  Singuratatea... o data instalata in sufletele noastre,acolo si ramine... indiferent cine este in viatsa noastra,cine vine,cine se duce.... sufletul ranit,nu se mai vindeca.
  In apogeul nebunie,imi dau seama ca sunt un om timpit.Si cit stiu,o stiu pentru altii,nu si pentru mine. Nebunia singuratatii ne face mult prea posesivi,mult prea reci undeva si mult prea aprinsi altundeva. Cerem prea mult la un moment dat.... fara a ne da seama,daca cerem de unde trebuie.
   Si abia azi,fiind un om timpit,am realizat prea tirziu,mi-am dat seama ca Eu,sunt totaceeasi,ca azi nu ne leaga nimic,ci doar un asternut.Si atit. Si apoi urmeaza banala intrebare : vreau eu asta? Si ca orice om timpt,as spune macar si asta....... Sau.... mai exista vreo scapare? Exista o solutie cu care putem repara situatia? Nu cred.... si nici nu vreau sa cred...


    am obosit azi.... si nu vreau sa ma mai gindesc la nimik,nu vreau sa mai aud pe nimeni,si Doamne cit asi vrea acum sa-mi stergi memoria!!!!!!!! Cit asi vrea..... Si curge o lacrima agale.... si nu stiu de ce curge.... nu stiu..... nici motiv nu am...... dar.. de ce sa caut motiv cind uneori lucrurile vin de la sine?


   Atitea imi vin azi in cap..... si atit demult desfac cuvintele care mi le-ai spus....... si nu stiu cum sa gindesc,si daca trebuie sa ma gindesc la ele......  Traiesc..... supravetuiesc.... incerc sa ma ting de orice licar de viatsa.... si vreau sa cred in ceva,dar nu pot..... Vreau sa ma afund in singuratatea mea.... sa nu vad pe nimeni macar 3 zile...... sa nu aud pe nimeni,si sa nu mai stiu nimik de nimeni..... sunt obosita,si nu vreau sa cred.... nu vreau....


   Continua starea de turbaciune,de disconcentrare,de singuratate si de tupism...... Si stiu un singur lucru..... vreau pace..... liniste sufleteasca,dar cum se spune tot ce faci,o faci singur cu miinele tale... Ce pot sa mai reprosez cind eu sunt de vine? Nimik....


   Si nu mai vreau in final un singur lucru....... vreau sa stau in mijlokul Parisului,sa beau o ceasca de cafea.... sa fumez o tigara,si sa savurez singuratatea din jur......