Ne nastem cu talentul si murim cu speranta.

   "A iubi libertatea inseamna a-i iubi pe ceilalti,a iubi puterea inseamna a ne iubi pe noi insine" 
                                                                                                                     W.Hazlitt




  Libertate si putere.... - asta sunt EU.Asa sunt azi,asa m-a faurit viata si lumea mea pana acum.Poate uneori prea libera,dar... nu am frau,zboara mintea,zbor eu... zbor ca vantul cand intr-o parte,cand in alta.Ne maturizam cu fiecare zi,ne transformam in femei,ca mamele noastre si devenim din ce in ce mai reale,si ne dam seama ca fara puterea din noi se prabuseste lumea.Si atunci ma intreb : Oare exista viata in bratele liberatii si ale puterii? Poate cedam uneori,ne transformam in cele mai jalnice fiinte,da,poate puterea dispare,insa libertatea ramane cu tine,te trezesti dimineata si nu stii ce sa faci,iti dai seama ca esti atat de libera incat poti sa faci orice,iti dai seama ca libertatea ta e condamnare.alteori te intrebi e libertate sau singuratate?
   Stau prabusita in ganduri,si incerc sa inteleg unde gresesc? Incerc sa inteleg sunt eu de vina sau celalalt? Si Doamne,ma macina ca ma condam mereu... ma ucide ca ma simt eu vinovata cand ceva nu merge,si incerc sa ma perfectionez in fiecare zi,si ajung la concluzia,ca ei sunt tampiti.Sunt atat de obosita,ca Doamne,daca ar disparea nevoia de barbati,m-as simti mai bine.
   Si parca crestem,si parca mai multa minte avem,si parca ar trebui sa fie altfel,dar e aceeasi,sau eu aleg asa,sau asa e destinul.Si mai e acest trecut,la care tot renunt,si tot mi se intoarce,si tot ramane ca o rana,si doare... doare mult... incat uneori ma mir ca mai incape atata in el.Nu cersesc mila nimanui,ci doar incerc sa-mi autentific existenta.Fiecare avem un trecut,si a fiecare ne pare ca la noi e cel mai dureros,dar sincer la tot ce am simtit pana acum,daca as deschide sufletul..... daca.... prefer insa sa ramana tot in viata mea secreta.
   Si astazi sunt furioasa,m-a iritat cineva la nebunie,un barbat,ma oboseste,ma complica...vreau sa scriu ce simt,dar nu gasesc cuvinte.Sunt libera sa aleg,dar nu am ce sa aleg,am doar puterea sa mai trec peste cineva.Sunt furioasa,ca barbatul uita sa fie barbat si sunt furioasa ca ei nu-si dau seama de acest lucru,cersesti din atentia lor de parca altceva nu ai avea ce face,si bat-o vina daca atentia nu ti-o da,elimentarul,ce naiba sa mai astepti de la aceasta fiinta de gen masculin?Ce naiba toti te vor in patul lor ca disperatii,de parca tu nu vrei? Dar vor si femei educate si sa le-o traga din prima seara!Tampiti! De parca asta e esentialul... da conteaza... dar daca nu e atentie si afectiune dispare tot.Chiar tindeti sa aratati asta din prima discutie?Sunteti penibili,azi va urasc ca va place sa fiti fiinte de gen masculin.


 P.S. Am o relatie cu mine insumi,de aproape douazeci si patru de ani,imi pare rau,dar  ma iubesc mai mult decat pe restul.?Nu va agitati prea mult.Ne nastem cu talentul de a cuceri lumea si murim cu speranta ca in ultima clipa ne va tine cineva o lumanare aprinsa la capatai.